18 februarie 2012

world of music!

Londra


Praga


Oslo


York

o, mamă...


Mother do you think they'll drop the bomb
Mother do you think they'll like the song
Mother do you think they'll try to break my balls
Ooooh aah, Mother should I build a wall
Mother should I run for president
Mother should I trust the government
Mother will they put me in the firing line
Ooooh aah, is it just a waste of time
Hush now baby, baby don't you cry
Mama's gonna make all of your
Nightmares come true
Mama's gonna put all of her fears into you
Mama's gonna keep you right here
Under her wing
she won't let you fly but she might let you sing
Mama will keep baby cosy and warm
Ooooh Babe Ooooh Babe Ooooh Babe
Of course Mama's gonna help build the wall

Mother do think she's good enough for me
Mother do think she's dangerous to me
Mother will she tear your little boy apart
Oooh aah, mother will she break my heart
Hush now baby, baby don't you cry
Mama's gonna check out all your girl friends for you
Mama won't let anyone dirty get through
Mama's gonna wait up till you get in
Mama will always find out where
You've been
Mamma's gonna keep baby healthy and clean
Ooooh Babe Ooooh Babe Ooooh Babe
You'll always be a baby to me
Mother, did it need to be so high.

17 februarie 2012

funny world



Fotografiile nu-mi apartin. Nu stiu ale cui sunt. Le-am furate cu nesimtire de aici.

16 februarie 2012

draci, dargoni şi pedepse capitale

O colegă vorbind la telefon. Cică vine un post mare (cel al Pastelui) şi ăsta - postul, adică - e "şi mai draconic. adică e al dracului rău...". Adică cum... postul e al dracului ?! Credeam că-i al lui D-zeu sau al credincioşilor. Oricum, e legat de bine, de curat, de jertă... etc. Pentru că n-am putut să-i spun personal colegei (e mai mare în grad), scriu aici, pe blog, ca pentru mine:

PS: Mă gândesc - dacă o să creadă colega că "capitale" din titlu vine de la... Bucureşti? :))))

draconian Look up draconian at Dictionary.com
1876 (earlier Draconic, implied from 1640s), from Draco, Greek statesman who laid down a code of laws for Athens 621 B.C.E. that mandated death as punishment for minor crimes. His name seems to mean lit. "sharp-sighted" (see dragon).

13 februarie 2012

cum a fost la '54


Excelent scris! Ceva ce n-o să aflaţi niciodată de la Realitatea sau Antena. Pentru că (şi) despre ei e vorba. "Snowpocalipsa", "Pericolul alb", "Muntii de zăpadă", "Cea mai grea iarnă". Sunt doar câteva dintre titlurile auzite de la mogulizoare zilele astea. Mult circ, puţină pâine. Decenţă, aproape deloc. "Vicisitudinile vremii" au lovit una dintre cele mai sărace zone din România (a se citi, cu cei mai leneşi locuitori ai ţării). Asta e, iarna, nici berea nu-i ca vara.
Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru muncă, disciplină și onoarea de care dau dovadă.
Restul, citiţi aici...

bucharest - old town - winter 2012

Pentru restul fotografiilor, apasa aici.








12 februarie 2012

ti-e rău?

AVERTISMENT: Se injură mult în film. Dacă aveţi suflete de copil pe lângă voi, folosiţi cu încredere căştile!

kung-fu lunch!


The Jezabels - Easy To Love

8 februarie 2012

what's cooking



tears don't lie

" Tata plîngea ușor și acesta era un mare paradox. Era un bărbat zdravăn, ursuz și care vorbea tare. Dacă te chema să-ți spună ceva, aveai impresia că vrea să te bată. Chiar și cînd te ruga să-i dai o farfurie din celălalt capăt al mesei părea că te ceartă. Și cu toate acestea plîngea la filmele proletare. Plîngea cînd vedea bătrîni săraci, copii flămînzi și îndeobște cînd vedea vreo nedreptate. Mămica rîdea de el. Acesta era singurul moment cînd mămica îl putea lua peste picior și el nu se supăra. Aici părintele Zaharia avea dreptate să spună că omul e el însuși doar atunci cînd plînge. Nu pot să uit fața dură a tatei cum se schimba atunci cînd plîngea la filme, ștergîndu-și ochii cu mîinile lui late, cu degetele acelea groase pe care nu a purtat niciodată inel. Atunci tata era el însuși și era atît de curat și atît de bun. Restul era viața cu mizeriile ei, cu sărăcia și mîndria ei, cu tot ce e străin și însingurează pe om, ducîndu-l atît de departe de ceea ce ar trebui să fie el cu adevărat." (Savastie Bastovoi)

fragment de aici

2 februarie 2012

atonement (2007)

Poate cea mai bună scenă din film...

degeaba vine primăvara

La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi...

1 februarie 2012

amazingly beautiful, hoplessly impractical

Probabil că aşa te simţi înainte să mori... Nodul din gât îl simt ca o tumoră, ca un cancer galopant care ameninţă să-i ia locul creierului. Unde întorc privirea, lucrurile au tencuiala soşcovită, oamenii sunt livizi, aerul respirat de ei e greu, doar gradele cu minus de-afară acoperă pestilenţialul omniprezent (hulita iarnă s-a milostivit să acopere cu zăpadă prea-omenescul). Peste tot e gheaţă şi greaţă. În decorul deşertic, parcă nici hienele nu mai au chef să supravieţuiască, rânjetul lor e scremut; nu se mai teme nimeni de ele. Aşteptăm, cuminţi, sfârşitul. Suntem poftiţi la sala de mese - călăii fac cinste; nu vă temeţi, nu au pus nimic în mâncare. E doar felul lor de-a mulţumi condamnaţilor că s-au adunat într-un număr atât de mare. Aud că peste graniţă oamenii îşi cumpără singuri mâncarea, că frigul de-afară îi face să zâmbească, că locurile de muncă sunt puţine, dar că stocul de omenie nu dă semne că s-ar termina. Aici, se râde isteric la glume de vodevil cu Stela şi Arşinel, se hăhăie, se face "de necaz" haz, iar la matineu, fericirea se joacă-n trei acte, cu pauze de şters ochii... Avem proteste, avem nerv, avem viziune, n-avem răbdare. N-avem speranţă , n-avem mântuitori, n-avem salarii, avem Facebook. Şi IKEA.

de ce nu o să fim niciodată japonezi

(auzită la Radio România Actualităţi)

În România, copiilor li se spune la şcoală că avem o ţară bogată. În Japonia, elevii învaţă că au o ţară săracă, iar potenţialul uman este cel care trebuie să facă diferenţa. Noi suntem săraci într-o ţară bogată, ei sunt bogaţi într-o ţară săracă.