24 septembrie 2011

one day road trip

Obositor. Într-un cuvânt... În mai multe, am plecat la 11 din Bucureşti, am intrat prin Ploieşti (nu trebuia, dar... altfel nu m-am priceput), de acolo am reuşit să ieşim spre Cheia. Am trecut prin Vălenii de Munte (ho-ho, e ditamai oraşul, eu credeam că-i mai mic) unde am văzut foarte mulţi elevi - cu uniformele de rigoare, apoi am ajuns pe serpentinele dinspre Cheia. După vreo 3 ore de la plecare, destinatia semi-finală, Cheia. Un pic dezamăgit (locuri frumoase, păcat că-s... îngrădite!). Multe pensiuni, nimic de făcut / văzut. Tipic pentru români... Am găsit totuşi un locşor cu verdeaţă, o apă curgătoare, numai bune pentru picnicul plănuit de-acasă.







După Cheia, a urmat Braşovul (din cauza oboselii, era să dea un ieşean cu maşina peste noi - noroc cu el!). Foarte frumos oraşul! Am luat o oră de parcare şi ne-am plimbat prin centru. Nu ştiu cum e la periferie, dar centrul Braşovului e de 100 de ori mai fain ca al Bucureştiului. Putem muta Capitala acolo? :)










fun in the park
















21 septembrie 2011

revelaţii

Am avut o revelaţie. Ieri am fost programat la dentist pentru o gaura imensă într-una din măselele mele super-sănătoase, de care n-am avut grijă niciodată (în ultimii 16 ani am fost la stomatolog o singură dată, când mi-a pus o plombă). După ce s-a uitat femeia în gura mea, a declamat un pic satisfăcută: "Dinţii sunt buni, sănătoşi... Aveţi vreo două mici carii jos şi una mare - cea care vă supără - sus. Dar aveţi o problemă mult mai gravă... Paradotoză!". Si-apoi au venit explicaţiile: oamenii îşi pierd dinţii în două moduri - fie pică dinţii în urma cariilor şi a slăbirii radăcinii (pe la 60 - 70 de ani), fie pică dinţi SĂNĂTOŞI din cauza gingiilor proaste / sângerânde care adună tot felul de microbi ce atacă rădăcinile (de pe la 40 de ani pot gădea primii dinţi buni...). Hmmm... Paradontoza o căpătăm de la părinţi (cazul meu), aşa tot ce putem face să ne spălăm naibii pe dinţi dacă nu vrem să rămânem fără ei!

Ok... vă ziceam ceva de o revelaţie. Păi minunea de care vă zic se cheamă Paradontax. E firma recomandată de doctor pentru pasta de dinţi şi apa de gură pe care le folosesc acum. Domne', nici nu vă daţi seama ce dinţi albi şi netezi am după fiecare spălare! Parcă-i Ariel, nu alta! E-adevărat, costa 15 lei un tub, dar alternativa e să fac un tratament de câteva sute (poate mii) de euro pentru gingii.

14 septembrie 2011

made me think

Azi m-am întâlnit cu o fostă colegă de muncă în stația de metrou Victoriei 1. Deși era să treacă pe lângă mine fără să mă observe, a fost atât de drăguță să lase un tren să plece pentru a se pune la curent cu viața mea (și să-mi spună frânturi din a ei). Scurta conversație pe care-am avut-o a fost ca o privire în oglindă. Ea radia de fericire (avea și de ce - era însărcinată, noul loc de muncă o face vizibil fericită, deși "banii sunt mai puțini" și se grăbea spre un concert de muzică clasică). Eu, pe de altă parte, m-am trezit spunându-i, cu o mină absolut imbecilă, tipul de platitudini pe care morocănoșii și nesuferiții le spun celor fericiți.

Am stat și m-am gândit mult, în Victoriei 2, singur, cine-ar vrea să angajeze pe (sau să fie prieten cu) cineva doar din compasiune. 97% dintre cei care te întâlnesc în alergătura cotidiană și se interesează "ce faci" nu vor să știe că-ți cauți de lucru, că iar n-ai dormit prea bine, că migrena și măseaua te chinuie îngrozitor, că nu știi de unde să te împrumuți de bani până la salariu. Vor doar un zâmbet, să le povestești un aspect plăcut din viața ta și să te desparți cu o mină optimistă.

Știți de unde știu asta? Și eu vreau același lucru!

13 septembrie 2011

nico a avut o zi grea...

substanţă

Unul cântă, altul jonglează, altul desenează, altul analizează, altul critică, altul tace, altul nu ştie ce-i aia, altul se dă în spectacol, altul râde într-una, altul mănâncă, altul împacă, altul aleargă dintr-o parte într-alta. (...) Dar cred că asta predă Tăşuleasa cel mai bine: cum să trăieşti împreună cu ceilalţi fără să le interzici să fie ei înşişi.
(Paul Mureşan, voluntar Tăşuleasa)

12 septembrie 2011

un soi de filosofie de viaţă

There's no TV in my house. Well, there's one in my garage that I sometimes have to turn on for news. But I don't think I've turned it on this year. How do my kids respond? They play! They go outside! They use their imaginations! They have childhoods!
(C.J. Chivers, reporter de război)

10 septembrie 2011

poveste cu poz(n)e

Dimineața zilei mele libere de săptămâna asta. Toma a tolănit cât a tolănit, dar tot s-a ridicat în picioare din pat...

... Am zis că n-ar fi rău să facem o plimbare prin parc, Kiseleff, desigur, parcul care ne place atât de mult (pentru că-i verde, e curat, sunt oameni frumoși). În drum spre parc am dat peste un bec colorat...

am fotografiat ale naturii mici perversități...

... am făcut și o stație de double-decker pentru plimbat turiștii prin București

ba chiar și un portret frumoasei mele soții!

La un moment dat, am văzut o echipă de filmare care trăgea o dublă (pentru a 5-a oară, probabil) și am dat să fac fotografii. O tipă cu stația în mână mi-a zis că n-am voie.

"Cum adică??? Pe trotuarul public, tu-mi spui că n-am voie? Watch me!". Și-am făcut poza asta...

și asta...

Ok! Și asta...

Apoi ne-am continuat drumul către parc (deja Toma dădea semne că-i e somn, nemaiținându-se bine pe picioare).
În parc am dat peste o operă de artă care consta în muuuulte căsuțe pentru păsărele! Ce i-au mai plăcut lui Toma!



Apoi, tot Toma, a speriat niste porumbei care-au făcut zbbbbrrrrrr!!!

La plecarea din parc am mai făcut o ultimă poză (ceva artistic, cu multe lumini reflectate din sticla obiectivului).