Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

un an de "tăticit"

Era tot o zi de-asta în care oamenii stau ascunși după umbra unui copac / bloc ca să poată respira. Cel puțin 40 grade în mașina. Pe bancheta din spate, Nico, în rol de proaspătă mămică cu bebelușul nostru în brațe; la volan, cel mai speriat (copleșit) tată pe care un bebeluș l-a avut vreodată. Aerul condiționat făcea față cu greu respirației noastre... În iulie anul trecut, Tomiță venea acasă.

Și uite cum săptămâna trecută i-am suflat în prima lumânare de pe tort. Nodul din gât de-acum e al celui care s-a oprit din fuga vieții până-n marginea prăpastiei și acum își șterge stropii de sudoare de pe frunte. Primele săptămâni, însă, au fost memorabile: alergătură în cele patru zări, frică de necunoscut, panică, "de ce plânge?", "de ce nu doarme?" și alte angoase de tătic care n-a mai avut bolovani de aur pe mână...

Cine zice că un copil îți schimbă viața, nu-i om prost. Probabil că-i pățit de știe. Or fi și copii care stau unde-i pui și nu zic nimic dacă-i schimbi de pampers și le dai mâncare, dar Toma n-a fost niciodată așa. Eforturile noastre s-au îndreptat, aproape exclusiv, în "distrarea" copilului (și aici intră și partea cu plimbatul cu mașina pe la 10 noaptea ca să adoarmă și el, și noi...). Poate de-aia Toma vrea să fugă de pe la 7-8 luni, deși încă-și mai caută echilibrul și la un an. De-aia e nedezlipit de maică-sa și o "terorizează" cu bâzâituri prefăcute când nu-i în cameră.

Pe toți părinții care citesc rândurile astea îi rog să nu se supere pe mine, dar am cel mai frumos copil pe care l-am văzut vreodată! Și dacă nu era al meu, l-aș fi adoptat cu siguranță... Ați putea fi tentați să credeți că frumusețea lui Toma vine din părul blond + creț + ochi albaștrii și mari + obraji bucălați + buze cărnoase și roșii + bărbiță mică și expresivă. Astea toate-s pentru fanii de pe Facebook. Noi, cei care i-am fost alături în fiecare secundă a vieții lui, știm că cel mai frumos lucru la Toma e zâmbetul mereu la vedere, voioșia și bunătatea pe care și-o pune pe tavă în fața oricărui străin. Cred că numai de la mama lui a moștenit abilitatea de a se face plăcut...

Aproape că-i inutil să vă spun că soțul a trebuit să facă loc tatălui, colegul a trebuit să mai îngroașe obrazul la muncă, că fiul a sunat la bunici să-i cheme-n ajutor, că prietenul n-a mai avut timp de bere, că vecinul nu și-a găsit timp pentru ședințele de bloc.

Nu știu ce l-am învățat eu pe Toma (cum se zice, "copiii cresc și fără părinții lor"), dar ştiu că băiatul meu m-a învăţat să nu mai iau lucrurile ca şi cum mi s-ar cuveni, să înţeleg că ia ceva timp până înveţi să te ţii pe picioare, dar că n-ai altă opţiune decât să te ridici şi să o iei de la început.





Trimiteți un comentariu

4 Comentarii

nicoleta zaharia a spus…
m-ai emotionat. am lacrimi in ochi. multumesc mult pentru gandurile frumoase. te iubesc nespus chiar daca nu ti-o spun sau arat mereu!
Florentina a spus…
Un mare si frumos si sincer Like. Povestea in sine e emotionanta; dar si mai fain mi se pare faptul ca tu stii sa scrii, astfel incat sa se simta emotia asta; ceea ce nu-i deloc putin; eu iti fac, deci, analiza literara pe text; asta, ca bonus; ca tu stii/voi stiti ca eu sunt indragostita oricum de bucalatul "de facebook", Toma :)
Alexandru Zaharia a spus…
@Nico: şi eu vă iubesc şi mă bucur că, lucrurile astea arhicunoscute dau încă frisoane...

@Flori: mulţumesc pentru gânduri şi aprecieri. când ai ceva frumos (şi autentic) de povestit, cuvintele se rostogolesc singure...
Anonim a spus…
Big LIKE... ce altceva sa mai spui cand vezi atata dragoste? :)
Diana

Ad Code

Responsive Advertisement