17 iulie 2011

o noapte furtunoasă

NB: Nici nu ştiu ce atitudine e mai potrivită pentru o astfel de situaţie: de ingrijorare, de enervare, de resemnare...

Nico, Toma şi subsemnatul eram în parcul Crângaşi când a pornit o mega-furtună "de vară". Am fugit cu Toma-n braţe şi ne-am adăpostit în prima scară de bloc care ne-a ieşit în cale - în două minute parcul arhiplin era gol. Vijelia îndoia copacii din faţa noastră mai ceva ca-n tornadele americane şi ridica praful gros în cercuri mari şi opace.

N-aveam nici un gând să ieşim din adăpost aşa că am sunat la vreo 7 firme de taximetrie doar - doar s-o găsi şi pentru noi o maşină să ne ia. Când plouă, taximetriştii nu se obosesc să ia comenzi, "că se udă maşina", aşa că preferă să mintă dispecerul că sunt ocupaţi. După vreo jumătate de oră am zis că-i momentul să plec doar eu spre casă şi să vin cu maşina după Nico şi Toma.

După ce am schimbat un rând de haine (erau ude fleaşcă) şi am luat cheile de la maşină, am coborât şi am încercat să găsesc o rută care să nu presupună bălţi prea mari că n-am nici bara din faţă şi-mi udă niscaiva electrice de-acolo şi pe urmă ghici cine pierde zile prin service-uri...

După ce a plouat torenţial timp de 30 de minute, situația se prezenta cam așa: vreo doi copaci căzuţi în mijlocul drumului în cele 10 străzi pe care am mers între parc şi Giuleşti, vreo 8 intersecţii mari cu apă până la nivelul genunchiului prin care vrei-nu-vrei treci, că nici iluminatul stradal nu mai funcţiona pe Calea Giuleşti și până-ți dai seama în ce-ai intrat deja te crezi la Veneția. Armagheddon, ce mai...

Eeeee... şi-aici vine indignarea mea de român prost care-a apucat să iasă din ţară, recte la Viena. Ghinionul a făcut ca în cele 3 zile de stat la Viena, una și jumătate (adică primele 36 de ore) să plouă neîncetat. E-adevărat, nu torențial, dar au fost 36 de ore de stat în casă cu ochii beliți la tv sau pe geam. După ce s-a oprit ploaia am ieșit pe stradă să ne plimbăm, să nu zicem că am dat banii de pomană. În maxim 30 de minute de când s-a oprit ploaia și a ieșit un soare timid, strada era aproape uscată, nici vorbă de vreo băltoacă sau vreo instersecție inundată. Apa se scurgea firesc către marginea șoselei direct în canalizări, nimeni nu stropea pe nimeni și nu era noroi pe mașini sau pe străzi.

Așadar, ca niște gospodari ce NU suntem, nu puteam noi (primaria, deh) să desfundăm canalizările ca să nu ne prindă iar ploaia cu pantalonii-n vine, să nu mai fie pe burtiera de la Realitatea "dezastru", "prăpăd" sau alte așișderea? Bineînțeles că puteam, dar asta ar fi presupus ca cineva să gândească și apoi (asta o să vă șocheze sigur) cineva să muncească în sensul ăsta!

Niciun comentariu: