Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

o gură de aer, vă rog!

Mă uit la ceas. E de-abia 8.30 şi lumea-i iarbă prin autobuze, tramvaie, maşini mici cu sau fără aer condiţionat. Tocmai mi-am lăsat maşina la service, aşa că-s nevoit să-l iau pe 41 (una, două, trei, patru... ) cinci staţii ca să ajung acasă. Mă duc să cumpăr bilet (am mai făcut eu pe freerider-ul şi am luat amendă cu jandarmi în coadă) şi constat că... nu mai există aşa ceva! "Vă trebuie card RATB", "Pfff... am, am... aşteptaţi vă rog să-l găsesc" (nu l-am mai folosit de vreun an, de când merg fie cu metroul, fie cu maşina). Bingo! După ce mă înteresez de soarta celor din provincie care vin în Capitală şi n-au card, urc în cel mai aglomerat tramvai al dimineţii...

Ating grasa proţăpită pe scară, mă strecor mai lângă geam, fac loc unui întârziat să coboare şi mă prind de singura bucată de bară disponibilă, nu înainte de a valida cardul de călătorie. Nu trec 10 secunde că nările-mi sunt inundate de duhorile matinale ale bucureştenilor amatori de transport "la comun" de suprafaţă: colonie ieftină, miros de bere la pet râgâită la prima oră a dimineţii, transpiraţie congenitală, cururi nespălate... Mă rog la D-zeul săpunului şi al apei calde să-l facă pe vatman să urnească vagonul de putoare doar-doar o intra ceva oxigen prin geamurile crăpate. Într-un final, rugăciunile-mi sunt ascultate şi ating, pentru câteva secunde, Nirvana...

Simt că nu-mi mai pot ţine respiraţia până la a cincea oprire şi că sudoarea celor de lângă mine a ajuns (şi) pe tricoul meu (ştii că-i un semn rău când fetei din faţa ta îi curge fondul de ten şiroaie pe gât...), aşa că decid să mă dau jos mai repede cu o staţie. "E mai sănătos (pentru plămâni) să circul pe jos", chiar dacă am plătit călătoria, e mai "cu minte" aşa...

PS: Data viitoare când mă plâng că aerul condiţionat de la metrou nu face faţă, să-mi daţi să citesc linkul ăsta!

Trimiteți un comentariu

2 Comentarii

Anonim a spus…
asa e cand te dezobisnuiesti de feromonii umani si consideri ca "frumosul" iese numai din flacoanele de parfum artificial. Oamenii de sera sa stea, pe cat posibil, in sera...
Alexandru Zaharia a spus…
frumosul iese din sapun + apa (fie ea si rece). era mai mult vorba de obiceiurile oamenilor "reali" care NU stau in sera (asa ca mine, dupa cum insinuezi) decat de nasul meu sensibil (pe jumatate infundat!).

Ad Code

Responsive Advertisement