28 iunie 2011

condamnati la ne-istorie

Printre cele mai mici note luate la liceu au fost la Istorie. Materia era neinteresanta, profesoara, la fel. Desi iesisem demultisor din comunism, istoria era in continuare o unealta propagandistica - si aveam sentimentul ala de "too good to be true". Si-uitea-asa m-am decis sa ignor istoria, sa nu-i dau mai multa atentie decat buletinului de stiri de la tv.

Recentul gest al presedintelui de-a da cu batu-n balta si a spune ca Regele Mihai a fost "sluga rusilor" a deschis (formal, desigur) apetitul pentru istorie, chiar daca doar pentru o chestiune punctuala: Romania anilor 1944 - 1948. Asa am dat peste o postare care te pune pe ganduri, fara sa aiba pretentia de manual. Tot ce poti concluziona dupa ce citesti argumentatia din Jocul de-a istoria (ahhh, si ce mai joc!) este ca istoria neamului asta n-a incetat niciodata sa fie unealta de prostire, justificare, alienare, mistificare. Si asta fie cu interes (politic, de obicei), fie din prostie (superficialitate si vendeta).

Un exemplu ca lucrurile in istorie stau asa cum le-am abandonat prin liceu, e si asta:
Regele Mihai nu s-a opus in nici un fel instaurarii guvernului Groza la data de 6 martie 1945, fapt pentru care Uniunea Sovietică şi-a exprimat printr-o telegramă satisfacţia şi l-a decorat pe rege cu Ordinul Victoriei. Despre abdicare – aici este mult de scris. Am sa ma rezum la mentiunea ca desi a fost sfatuit de suveranul Regatului Unit, regele George al VI-lea, sa nu abdice, ci pur si simplu sa paraseasca Romania daca viata i-ar fi fost in primejdie (lucru care nu a fost niciodata), fara sa semneze un act de abdicare care ar fi fost nefast pentru viitorul Romaniei. (site-ul mai sus mentionat)
vs.
Petru Groza l-a santajat pe Regele Mihai ca urma sa execute 1.000 de studenti arestati daca nu abdica. Prestigioasa revista americana "Time" scria ca, mai mult, guvernul comunist ar fi amenintat ca scufunda tara in sange daca Regele Mihai nu abdica. (ziarul Adevarul, 25 iunie 2011, un soi de faximil cu textul abdicarii aici)

26 iunie 2011

s-a taiat motul lui toma

Saptamana asta, nasii lui Tomita i-au luat motul cel carliontat si blond. A fost distractie mare, mai ales ca Matei (baiatul nasilor) si-a gasit un partener de joaca pe masura - sa-i fi vazut cum alergau unul dupa altul prin sufragerie... Pentru curiosi, ordinea obiectelor alese a fost asta: cartea - floarea - cd-ul. De-abia astept sa aud interpretarile voastre!





25 iunie 2011

prima carte a florentinei

Prietena noastra, Florentina Tone, a lansat zilele trecute o carte despre revolutie: primul volum din "Tanar student caut revolutionar". Ma simt foarte bine in postura de-a anunta lucru asta, mai ales ca Flori este cea mai prolifica colega - pe a carei cariera sunt invidios din cale afara: a inceput cu anii de facultate la jurnalism (practica la Adevarul), apoi angajata a ziarului amintit, acum editor coordonator la revista Historia si, cum va spuneam, co-autoare a unui volum de istorie orala. Si daca v-as spune cati anisori are ati concluziona si voi ca e o tanara (si frumoasa si talentata) speranta! Draga Florentina, la cat mai multe lansari de carte!

23 iunie 2011

hopa-mitica*








*Cade-n cur si se ridica!

toma (unde-i luca??) si matei

tara-i asta?

De ieri, de cand Basescu si-a dat cu parerea despre Regele Mihai, Antonescu, abdicare, progrom, URSS, tradare, in general, despre cea mai folosita parte a istoriei noastre recente de catre propaganda comunista, televiziunile si netul geme de reactii si spume pseudo-intelectuale. Aproape ca am uitat de podul Basarab, de cele 8 judete, de crimele din Ferentari si din Orientul Mijlociu. RTV si A3 au invitat grupuri de revoltati-sefi care sa mestece-n rahatul prezidential, printre calupuri de publicitate. Ca sa puta mai tare. Isteria nationala s-a pogorat asupra neamului spargator de seminte in fata ecranelor cu telenovele tiganesti (sa moara Eminescu si Caragiale de ciuda!). Cui vorbesc aceste televiziuni despre Rege / abdicare / tradare / istorie? Nu mai bine difuzam al 21-lea sezon din "Narcisa salbatica" ca sa ai uamenii de ce plange cu sughituri?

Istoricii sunt luati la misto de politichia vremii, batranii sunt scuipati pe obraz de nepotii cu BMW si iPhone, tara-n-treaga-i la reanimare. Asta-i Romania?

PS: La TVR Cultural, Mircea Cartarescu spune ca l-a marcat "Contele de Monte Cristo", la "Profesionistii". In reluare...

20 iunie 2011

cateva restante

La concert Ali Campbell (Sala Palatului)

DJ Toma

Doua zambete, dupa ploaie...

16 iunie 2011

just give a whistle


If life seems jolly rotten
There's something you've forgotten
And that's to laugh and smile and dance and sing

cum mai e Braila?

De data asta am stat la Braila doua jumatati de zi si o zi intreaga. Ce-am vazut acolo, mai jos, cu liniuta...

- muuuulte masini, muuuulte magazine mari (aproape toate lanturile din Bucuresti)

- am mai zis aglomeratie? da? ei bine, brailenii tot soferi prosti au ramas (si asta o zic dupa ce-am condus cam prin toata tara, ca sa nu ma suspectati de 'aere' de Bucale'). poate doar galatenii sa-i mai intreaca (dar aia-si dau in petic prin afara Galatiului)

- "baietii" care beau si sparg seminte in fata bodegii pana la 2-3 noaptea (si se cearta - de la bere...)

- copiii care vor sa imite "baietii" si se iau de "rocheri" (aproape ca nu mi-a venit sa cred ca aud comentarii de anii 90 cand a trecut unul cu geaca de motor si pleata pana la fund de mana cu mandra)

- functionari publici varza cu creierasii (am alergat o ora si jumatate prin oras sa platesc o amenda)

- "magazine 3,8" (lei) si mancare / lucruri ieftine la piata

- strazi pprraaaaaafff - zici ca nu au mai fost asfaltate de cand am plecat eu la facultate...

- terasa dintre cofetaria Select si Hotelul Traian a ramas pe loc (acolo-am baut niste cafele foarte misto prin liceu si poate niste vin fiert cu scortisoara)

- un oras vivace (lume pe strada vineri dimineata)

- un miros ravasitor de tei...

cu stil, va rog...

Nici nu stiti cat de mult pretuiesc lucrurile 'mici' din viata mea! Sunt atat de atasat de ele incat as fi in stare sa scriu o nuvela despre asta... Cred ca o viata fericita sta in detalii, in gesturi neasteptate, in micile placeri. In definitiv, daca trece viata si realizezi ca nu ai trait-o asa cum ai vrut (ci mai mult te-ai cramponat de ce-au zis altii), ca nu ti-ai dat ultimul ban pe un carnetel Moleskine, ca nu ti-ai baut cafeaua langa o briosa cu scortisoara pe o faleza europeana (desi a doua zi te intorci la munca de birou pentru urmatoarele 365 de zile), ca nu ti-ai luat ultimul iPad (desi stii ca o sa adune praf printr-un sertar), la ce-ai mai trait? Sunt "afectat" de tot ce inseamna stil. Adica o viata non-monotona, apartenenta la un grup (vizibil sau nu), sa-ti pese de "cum traiesti". Si, mai nou, "cu stil" inseamna sa-ti pese ce lasi dupa tine...


* "Fundurile de catel" de la IKEA. De efect!

12 iunie 2011

in vacanta

Prima saptamana din concediul de vara s-a terminat. Deja. S-au terminat si zilele petrecute "la mare, la soare" si vizitele peste hotarele cotidianului (la Braila, adica). Urmeaza alta saptamana de stat cu ai mei, de descoperit ce vraji mai face sotia mea si ce copilarii mai copilareste copilul meu.

Plecam!
Luni, prima zi de concediu. Cum destinatia a fost stabilita din vreme (Costinesti, vila Jolie, cu vedere la mare, unde am mai fost in urma cu 4 ani impreuna cu Lulu si Dani, cumnatii nostri - nu ne-am permis sa incercam marea cu degetul la alta pensiune, pentru ca de data asta mergeau cu noi Toma si bunica Pusa). Si-uite-asa, pe la 11 si ceva, ne infigeam pe Autostrada Soarelui cu destinatia Constanta. Notabile au fost popasul facut pentru "o gustare" si taxa pe care-am platit-o (pentru prima oara!) la iesirea de pe autostrada, la Cernavoda, 11 lei.




Cu un picior in mare
Am trecut, tot pentru prima oara, prin orasul Cernavoda (centrala aia nucleara e a dracului de aproape de zona locuita, e practic un cartier...), apoi ne-am intrecut cu putinele masini de pe sosea. In Constanta n-am zabovit prea mult avand in gand un singurul lucru: sa ne bagam picioarele in ea de Mare! S-a facut deja dupa-amiaza cand am ajuns la Jolie, unde-au inceput problemele aferente vietii de turist pe litoralul romanesc: nu curgea apa calda, frigiderul nu racea, ca mai apoi sa fie o avarie in statiune si sa nu mai curga deloc apa vreo 8 ore. Mda...

Dar marea, saraca, era frumoasa si calda, cu putina "audienta" pe nisip (in principal familii cu carucioare si tineri care nu stiau sa inoate sau se bronzau cu camasa pe ei...).


* Aici am vrut sa fotografiez niste valuri si... m-a plesnit unul peste obiectiv. Am sters repede camera cu tricoul si am sperat sa nu fie nimic grav. N-a fost.






* Aici ma prosteam spre deliciul celor trei ramasi pe mal. Sper ca nu si al altora care stateau pe plaja...

Costinesti - statiunea fantoma
Cam asta-i riscul daca te duci la Mare pe 6 iunie. Totusi, parca alta data cand am evitat aglomeratia "litoralnica" am avut ceva lume pe langa noi; de data asta, insa, pustiul a fost omniprezent: si pe plaja, si la capitolul terase unde sa mancam, si la alte distractii aferente vacantelor. Costinesti-ul era pe 6 iunie o vedere fooooarte ciudata: magazine inchise, vitrine murdare sau sparte, lume putina...







Turul Litoralului
Ca sa ne convingem ca am ales prost statiunea, am plecat sa vedem si statiunile de pana in Mangalia: Saturn, Jupiter, Neptun, Olimp... Ce sa vezi: si ele erau parasite! Totusi, in statiunile astea nu erau asa de multe "epave"; hotelurile erau mai aranjate, terasele la fel. Ba chiar am gasit si biciclete de inchiriat pentru turul statiunii. In tot timpul asta a trebuit sa fim atenti ca Toma sa-si faca somnul de 11, de 15, de 19... Altfel, pateam ca-n prima seara cand, din cauza drumului lung si a meselor pe sarite pe care le-a luat, a facut noaptea un scandal monstru!!!




* Daaa, statiunile sunt gata de primit turistii. NOT!

Inapoi la Costinesti
Cum pe plaja nu era cine stie ce activitate, a doua zi am mers la plimbare prin... oras. Am vazut si case frumoase, dar si "institutii de luat banii si-atat". Am mancat inghetata, Toma s-a imprietenit cu toti cateii, noi am luat o gura de aerosoli filtrata de case si gradini.





La pensiune
Revin cumva la prima zi pentru niste detalii: am inchiriat 3 nopti doua camere (una pentru noi si una pentru bunica Pusa). Am platit 100 camera cu vedere la mare (a noastra) si 75 lei cea cu vedere la curte. Parcarea a fost inclusa in pret. La fel si zgomotul ocazionat de terasele care se contruiau de zor pe faleza. La un moment dat am facut o limonada in camera si am fantazat despre cum am putea vinde bautura asta racoritoare cu 1 leu paharul si cum ar muri de ciuda "investitorii locali" si ne-ar face sicane...





In sfarsit, Mamaia
Ca sa nu ramana mamaia neplimbata la... Mamaia am facut un tur de forta in capatul celalalt al litoralului. Am ajuns si la Mamaia Sat unde 80% dintre restaurante erau inchise sau se limitau la a vinde hamsie prajita (bucuria Nicoletei). Am gasit totusi o terasa (casa Prahova) unde-am mancat un bors de pui senzational si niste mamali-cu-bra-cu-la de te lingeai pe degete. Vreo 35 lei trei portii de mancare (cu tot cu bacsis). Apoi am trecut pe la pizzeria Scoica din C-tanta si am luat o pizza Hawaii (21 lei cu tot cu ambalaj, sos) pe care-am mancat-o rece, cand am ajuns inapoi la Costinesti. Deh...






Daca e joi, am plecat
Si-uitea-asa am plecat la drum catre Braila unde vineri aveam sa-mi serbez ziua de nastere in familie. Am zis sa nu ma intorc pe autostrada si sa o iau pe la Tulcea, ca tot n-am vazut niciodata zona, chit ca stiam ca la un moment dat trebuie sa trecem si cu bac-ul. Super inspirata alegerea traseului (desi muuult mai lung si mai obositor, in special pentru ocupantii locurilor din spate care ba dormeau, ba chiraiau...). Dobrogea e frumoasa foc, chiar daca oamenii nu fac decat sa intregeasca natura care-i de-o frumusete rara: sosele care serpuiesc dealurile, parcele de flori si grane colorate, zumzet de bondari si zbor de libelule. Am trecut de Babadag, apoi am ajuns la Tulcea. Aici, alte vederi care-ti taiau respiratia: zone intinse de stuf, de balta, de localitati cu denumiri lipovenesti sau tataresti. Nu mai conteneam sa ne miram prin ce zona frumoasa treceam. La Macin, cu vreo 15 km inainte de Braila, m-a furat peisajul si-am luat o amenda de circulatie (67 lei pentru viteza de 68km/h in oras). Cand am ajuns la Smardan sa trecem cu bac-ul, a inceput o furtuna si o vijelie care arunca crengile uscate ale copacilor pe toata soseaua. Urcati pe bac am vazut Dunarea cum se invartosa si se-nspuma doar-doar o speria veneticii veniti s-o incalece.












De ziua mea
Cum va ziceam, vineri a fost ziua mea (sa traiesc, sa-nfloresc!!!). Nico a facut repede un tort - din care-am mancat o singura data. Am primit multe urari (va multumesc tuturor!) si am alergat o ora jumatate sa platesc amenda luata la Macin - in principiu pentru ca eu nu-s obisnuit cu amenzile si pentru ca cei de la Posta m-au trimis la CEC, CEC-ul m-a trimit la Trezorerie, care m-a intors, bineinteles, la Posta. Apoi am sunat la politia Macin care m-a pus sa sun la primaria Macin care mi-a spus sa platesc la Taxe si Impozite locale Braila. Bingo! Cum va spuneam, un mod frumos (si mai ales util) de ati petrece ziua, nu? Eeee... si la Braila am mai facut eu niste chestii, dar pe-alea vi le spun in posturile urmatoare ca n-as vrea sa amestec borsurile!