29 aprilie 2011

nunta anului - 3















capturi BBC

nunta anului - 2













capturi BBC

nunta anului

















capturi BBC

carne si oase

Motto: "If you prick us, do we not bleed? If you tickle us, do we not laugh? If you poison us, do we not die? And if you wrong us, shall we not revenge?" (Shakespeare)



Multi oameni din jurul meu (de altfel destepti, cu multe "lecturi suplimentare", cu educatie aleasa...) gandesc cu parul pubian atunci cand vine vorba de 'problema tiganeasca' (stiati desigur, ca asta nu mai e demult doar o problema autohtona). Rationamentele nu sunt duse pana la capat, nimeni nu vrea sa gandeasca, sa ajunga la cauza lucrurilor, de fapt, toti mimeaza cautarea unor rezolvari...

Mai nou, extrema stanga din Ungaria (care nu e doar partidul extremist Jobbik) face viata grea tiganilor de la ei cu tot felul de 'ajutoare umanitare': le sparg capetele, le dau foc la case, le distrug bunurile (daca asa poti numi un sac de haine si un cal...). Nostalgicii lui Vlad Tepes se inflacareaza numai cand au aud stirile din satele unguresti pazite, acum, de politie.

In definitiv, tiganii sunt sursa tuturor relelor. Nu? Problema, cum o numeam mai sus, nu e a tiganilor, ci a statului (roman, francez, spaniol... sau altii care se plang de tigani). Sa analizam... Ce fac tiganii? Fura, nu muncesc, sunt puturosi, vand tot felul de chestii pe strada, nu se spala prea des (ori hainele de pe ei), in general sunt niste prezente dezagreabile in societate. Da, pentru un mic procent dintre ei, astea s-ar putea sa nu se aplice. Si totusi, conducerea statului e cea care ar trebui sa faca ceva: sa repecte legile societatii! Iar acolo unde nu exista legi pentru anumite cutume sociale indezirabile, sa puna mana sa scrie legi noi (germanii n-aveau lege pentru hotii marunti, de buzunare - au facut una dupa ce tiganii din RO au dat iama pe-acolo).

Aaaa... aveti dreptate; e mult mai complicat sa aplici legea cand ai niste cetateni necooperanti (nu vad ce alternativa le-a dat statul si n-au acceptat-o) care mor de foame sau au descoperit ca necinstea-i mai profitabila decat cinstea. In definitiv, omul e un animal cu MBA. Intotdeauna isi face socoteli de eficienta (profit si pierdere) - de ce NU as face rau? Ce ma opreste sa fac in asa fel incat sa-mi fie mai bine? (daca nu cred in D-zeu, nu am morala ca nu m-a invatat nimeni, nu ma poate bate nimeni ca am fost la sala...). In tara asta, cel putin, raspunsul e NIMENI!

In incheiere, cateva consideratii despre documentarul facut de DW. Una dintre tiganci zice, printre lacrimi, ca in Franta copiii au alte sanse decat ai ei, care s-au nascut saraci si vor muri tot asa. Alta, desi nu are bani decat de doi pampersi si o banana (pentru copil) inainte de culcare, isi doreste ca fata ei, cand va avea 18 ani, sa fie 'cat mai departe de AICI posibil'. Dar stati asa... nu asta imi doresc si eu pentru Toma? Nu asta va doriti si voi pentru copiii vostri? Nepasarea statului roman otraveste viitorul tuturor, fara discriminare, indiferent daca ai doua facultati sau nu stii sa scrii...

27 aprilie 2011

la mall

Note to myself: Afara e o vreme data naibii si primavara asta sta sa dea in vara si tu ai 'pingeaua' pantofilor aproape intacta. Pai nu se face...
----

Greu ne-am urnit ieri din casa (din ce in ce mai neincapatoare de cand Toma face cate 3 pasi singur-singurel inainte sa pice-n fund). Ba ca 'creste painea', ba ca mergem maine, ba ca 'uite, bate vantul', ba ca 'mamaaa, ce bine e in pat'. Ieri, insa, dupa ce lenea a fost invinsa si copilul incotosmanat cu caciula si jacheta, am plecat 'la mall'. La mall?

Era deja ora 7 seara cand am juns in parcarea de la Baneasa. De data asta, IKEA a fost sarita din schema; am mers direct la BSC pentru a ne pierde in multime. Am intrat prin magazine, ne-am minunat de preturile prohibitive ale toalelor, am zis ca mai bine te imbraci de la straini (dar ce, eu dat bani pe avion ca sa ma duc la shopping???), am facut ture-ture, ca sa adoarma Toma - fara vreun rezultat notabil.

In afara de iStyle, magazinul cu Mac-uri (pe care le butonez de cate ori am ocazia, stiti doar ca-s gadget freak!), am ramas cu un brand in minte din toata 'iesirea' asta: Desigual*. Mai oameni buni, au astia niste haaaineeee, fumoaseeee foc, ce mai! La cusatura, ca la cusatura; s-a mai vazut si la altii. Mai, dar la culori, parca-s drogati cu marmelada designerii lor: rosu, verde, apoi galben cu crem, pam - roz!, aici cusute niste gablonzuri ('mama, ce nasturi belea!!!'), si-apoi, zduf, niste vernil cu mov! Nu ma intrebati, va rog, de preturi, ca-mi vine sa plang**...

Ce mai incolo si-ncoace, la 9 si ceva am iesit in parcarea mall-ului (Toma reusise sa traga un pui de somn prin Carrefour). Cand te gandesti ca alternativa lui 'la mall' e uneori sa stai inchis in casa, perspectiva nu mai pare chiar atat de... pitiponceasca.

Eee... dar am fost si sub nuc, la tara (de Paste). Revin cu poze... :)

-----
* Care cica inseamna 'inegal' si sunt un magazin de haine din Barcelona care, uneori, invita oamenii in chiloti (DOAR in chiloti) sa le cumpere hainele.
** O pereche de pantaloni scurti de blugi (ptr doamne) costa... 450 lei ... bleah...

melancolie...