28 septembrie 2010

friends



Parcul Crangasi, 28 septembrie 2010

terorismul televizat

Sangele latin al romanilor fierbe ca-ntr-o oala sub presiune de fiecare data cand o stire despre "cei care ne conduc" vine sa ne mai dea niste dureri de cap (de parca sabia restructurarilor de personal n-ar sta deasupra capului oricarui angajat din tara asta).

Exista un soi de intelegere tacita (sau poate explicita???) intre televiziunile de stiri si "oamenii zilei" - fie ei politicieni, oameni de afaceri, manelisti sau Madalina Manole. Acestia din urma fac agenda televiziunilor (si a unei parti din presa scrisa) in fiecare zi. Teroarea de care zic in titlu se refera la "bombardamentul" zilnic la care populatia e supusa la tot felul de "pervesiuni media": presedintele apare oridecateori trage un part, ministrii sunt o data la doua ore in buletinele de stiri, mai nou, sindicatele si protestatarii sunt "pe sticla" non-stop.


Si daca televiziunile nu ar mai da imagini cu Basescu? Deloc. Dau stirea ca Basescu a fost la aniversarea a 20 de ani de la infiintarea SMURD... si atat. Merge cu masina prin oras, fara escorta? Foarte bine! Arati un cadru cu el printre autobuze, pickamere si dacii ruginite, se face un pic de ras... si gata. Si asa mai departe...

Bineinteles, pentru toate astea exista telecomanda. Pot sa va recomand si un buton: 21. Acolo am eu TVR Cultural!

27 septembrie 2010

bataia de joc cotidiana din RO

LATER EDIT: Presedintele tarii a incalcat legea in direct, la tv. El a fost filmat cand conducea "Logan-ul populist" (pfff) si vorbea la telefon in timp ce conducea. Sa-ti fie rusine, Traian Basescu!

Presedintele si premierul acestei tari de cacat au renuntat la serviciile unei institutii (importante) a statului: politia! Coruptii aia basiti din politie, spagarii care isi freaca burta dintr-o bodega in alta in timp ce beau cu interlopii la masa, au iesit in strada sa-l mustruluiasca pe cinicul Basescu pentru viata de cacat pe care ne-o face noua, tuturor.

Dar cum pot institutiile presedintiei si a primului ministru sa renunte la serviciile unei alte intitutii a statului? Adica... cum poate renunta mana stanga la cea dreapta?

Vreau sa fac public ceva: eu, ca cetatean al acestei tari, renunt la "serviciile" presedintelui care este cel mai prost si mai cinic presedinte pe care Romania moderna l-a avut, la "serviciile" primului ministru - marioneta si a guvernului de incompetenti si hoti pe care-l conduce. As renunta si la serviciile "politistilor cu cascheta" din tara asta, dar ei se dovedesc mai utili decat cei de mai sus, in ciuda bubelor morale si legale pe care le au.

"Disolutia puterilor in stat" de care se tot vorbeste in Romania ultimilor ani a bubuit intr-o serie de atentate la siguranta nationala prin gestul presedintelui de a se pisa pe institutia politie (cum zice CT Popescu in editorialul lui de azi).

25 septembrie 2010

invatati, invatati, invatati...

Motto:
"Cand pasarile canta, fiti fericiti. Cand nu mai canta incepeti sa va faceti griji..."

LATER EDIT: Dupa ce am scris textul asta, am mai vazut un filmulet si mai bun (in jur de 30 minute) din care mi-am dat seama ca pasiunea e contagioasa si ca, daca te intovarasesti cu oamenii potriviti, ai toate sansele sa ai succes in actiunele tale. Principala idee care reiese din discutiile din studio-ul Oprah este raspunsul sincer la intrebarea: cine este RESPONSABIL pentru educatia copiiilor? Cum se face? Pai uite-asa: mama unui copil se ducea in fiecare zi la scoala sa vorbeasca cu invatatoarea despre cum se descurca la scoala copilul ei. Discursul ei era de tipul "Vreau ca fiul meu sa ia nota 10. Daca el nu ia nota 10 din vina lui, ma descurc cu el acasa. Daca el nu ia 10 din vina ta, a profesorului, vin din nou la tine!". ASTA inseamna sa vrei sa-ti educi copilul, asta inseamna SA-TI PESE! Asta inseamna ca cineva sa fie (facut) responsabil pentru educatia copiiilor!

In Romania, subiectele de presa tin cateva zile. Cel mult o saptamana. Apoi, orice nenorocire, oricat de mare ar fi ea, este data uitarii de una noua (nu neaparat mai mare). Inceputul de an scolar a fost "pictat" de presa noastra cum nu se poate mai realist: tavanele scolilor stau sa cada peste "boboci", unele clase n-au tabla, elevi care trebuie sa mearga 10 sau mai multi km pe jos pentru a invata, profesori protestand in strada in loc sa mearga la ore.

"Educatia e unul dintre putinele lucruri pentru care cineva plateste, dar nu vrea sa beneficieze de ea" zice o vorba. Cand aud copii care zic ca vor sa se faca doctori sau profesori cand se vor face mari si deschid tv-ul si vad aceste doua categorii sociale in strada, protestand impotriva politicii criminale facuta de guvernul acestei tari, ma apuca acea "tristete iremediabila"de care vorbeste poetul. Cate sacrificii fac copiii si parintii, cate nopti nedormite ca sa citeasca, cati bani dati pe meditatii, cate privatiuni facute la varsta la care copiii ar trebui sa se joace... pentru ca mai apoi, ajunsi adulti, fostii copii sa se loveasca de realitatea din tara asta: toata lumea fura, nimanui nu-i pasa de viitorul tarii, fiecare cu turta lui... s.a.m.d.

Obisnuim sa privim educatia ca pe ceva ce ni se cuvine si poate de-aia ne batem joc de ea si nu o apreciem prea mult. De fapt, romanii aprecieaza spiritele luminate doar atunci cand le dau ceva... Proletariatul ura programatic intelectualii, iar "oamenii muncii" de azi sunt manelizati constant prin mass-media si au ajuns sa cumpere vrafuri de carti pe care "trebuie sa le aiba" si nu "sa le citeasca".

In timpul asta, in America, un primar republican, un parlamentar democrat si tanarul fondator al Facebook au decis sa investeasca 100 milioane $ nu in bursa, nu in zgarie-nori, nu in tehnologie, nu in arme, nu in industria auto (probabil toate afectate de mult-hulita criza), ci in... scoala publica. Ati auzit pe vreunul dintre mogulii media (Patriciu - Vantu - Voiculescu) sa construiasca o scoala la tara, macar? "Asta e treaba statului" va vor raspunde... Emisiunea lui Oprah in care Zuckerberg doneaza o suma fabuloasa de bani pentru educatie se cheama... Waiting for "Superman". Dar romanii nu cred in supereroi, nu-i asa?

click aici pentru video

24 septembrie 2010

youth orchestra of venezuela

Bernstein - Mambo (Dudamel) from time.leap on Vimeo.

bicla de vanzare!

Anul trecut pe vremea asta imi cumparam o bicicleta, second hand, in ideea ca o sa fac naveta cu ea la munca. Am incercat... Nu s-a putut. Am decis ca, decat sa rugineasca pe balcon, mai bine o vand. Asadar, iata... Mai multe foto aici.


Anuntul complet pe site-ul www.biciclistul.ro. Multumiri Emi!

23 septembrie 2010

joi dimineata


mama lui stefan cel mare

Dupa-amiaza tarzie, la plimbare cu familia. La semafor aud in spatele meu doua batranele (parul alb tuns scurt, ochelari de vedere, pantaloni, plase in maini) vorbind despre bani... "Cum sa-i spun lui Mihai ca am bani mai putini la pensie...?", spune ganditoare una dintre ele. Pauza. "Am stat si m-am gandit si... cum sa-i spun ca am bani mai putini... unui somer?". Mihai era fiul...

lauda de sine nu miroase-a bine

Trei calugari au primit sarcina zilnica de a impleti fiecare cate un cos cu nuiele. Vrand sa impresioneze, sa fie laudat din prima zi, unul dintre calugari a facut 3 cosuri in loc de unul. Dupa-amiaza staretul veni sa vada ce a muncit fiecare dintre cei trei nou-veniti la manastire. Cand si-a dat seama ca cel care a facut 3 cosuri a vrut sa impresioneze, sa fie laudat, "sa traga spuza pe turta lui", i-a spus: "Azi ai muncit pentru Dracul...".

21 septembrie 2010

cu luciditate, despre presa

Daca am inceput sa ascult mai mult Radio Romania Actualitati, inseamna ca am imbatranit un pic. Prin definitie, asta e postul de suflet al tatalui meu, deci n-am cum sa nu ma identific, ascultandu-l, cu parul alb, cu zecile de ani care-au trecut peste parintele meu, cu varstnicia...

Intamplator, desigur, am dat peste emisiunea Cristinei Sarbu, "Semnaturi celebre". Cum invitatul serii vorbea rar si apasat despre rolul si rostul jurnalistului in secolul 21 am zis ca nu strica sa ascult mai departe... Valentin Popescu, stabilit de-o viata in Spania ("jurnalist spaniol de origine romana", il prezinta realizatoarea) e lucid ca un chirurg si ne risipeste orice urma de optimism legat de presa vremurilor noastre: tabloidul, efemerul, uratul sunt preferate de cei mai multi dintre consumatorii de presa (sub orice forma) din toata lumea. La televizor trebuie sa fii clown ca sa ai succes, ziarul Bild (modelul pentru Click!, Libertatea de la noi) vinde milioane de exemplare pe zi, insa, tot atat de adevarat e ca la cel mai bun ziar german, FAZ, aproape ca nu te poti angaja daca nu ai studii superioare de specialitate.

Cristina Sarbu: Cum vedeti dvs. viitorul presei?
Valentin Popescu: Ma bucur ca am iesit la pensie...

Emisiunea se incheie cu o afirmatie magulitoare pentru invitatul serii: "... a spus Valentin Popescu, deci este adevarat".

cum au iesit suedezii in strada

Motto:
Easy reading is damn hard writing. (Nathaniel Hawthorne)

A trebuit sa fie o romanca de 17 ani cea care sa scoata in strada 10.000 de oameni care sa strige "Jos rasismul!" in centrul Stockholm-ului. In urma alegerilor parlamentare de acum cateva zile, Sverigedemokraterna (SD), un soi de PRM al Suediei, dar mai virulent si mai pus pe rele, a castigat suficiente locuri in Parlament cat sa decida soarta celor 94% care nu i-au votat.

© AFP PHOTO / JONATHAN NACKSTRAND

Felicia Margineanu a anuntat pe Facebook, la doar cateva ore de la aflarea rezultatelor alegerilor, ca urmeaza sa fie organizat un miting in semn de protest fata de politica xenofoba dusa de SD. Dupa 4 ore, 10.000 de oameni scandau "jos rasismul" si aratau ca puterea sta in mana celor care "fac" si nu a celor care "zic ca fac".

De la fata locului, un roman din Suedia. Ca si el, ma intreb: cum se face ca in Romania, vocea unei fete de 17 ani nu s-ar face auzita? Doar in ultimele luni, sunt n exemple in care romanii ar fi trebuit sa iasa in strada si sa protesteze. Si totusi, nu iesim in strada. "Puterea" noastra ramane doar in potenta (pe Facebook, pe blog....). Inchei cu un citat auzit undeva, pe net...

"Cand i-au arestat pe evrei, nu am iesit pe strada sa protestez ca nu eram evreu. Cand i-au arestat pe comunisti, nu am iesit pentru ca nu eram comunist. Apoi, au venit sa ma aresteze si pe mine, dar nu a mai fost nimeni care sa iasa in strada sa protesteze pentru mine..."

20 septembrie 2010

povesti cu tata

La inceputul anilor '90 toata lumea isi dadea demisia de la locul de munca primit de la PCR, facea cateva drumuri cu atocarul prin bazarul din Istanbul, apoi vindea in piata "te miri ce si mai nimic" si... devenea capitalist / afacerist! Tin minte si acum ca Piata Mare din Braila era impartita in doua: legume & fructe si tarabe cu chestii aduse din Turcia...

In 1990, doi fosti colegi de-ai tatei trecusera deja de la guma Turbo si chiloti de dama la un magazin "in centru"; un soi de consignatie, cu marfa preponderent de bagat in priza (deh, cei doi erau ingineri). Tin minte si acum firma: "Movis"!

Desi nu aveam cablu tv sau antena parabolica, mama, cea mai mare fana a televizorului din cati oameni am intalnit, a decretat ca prima investitie serioasa pe care urmau sa o faca in capitalism era... un televizor color (altii aveau din comunism, deh...)! Tata a vorbit cu colegii cu magazin, s-a interesat, a intrebat incolo si-ncoace ce televizor sa cumpere si a decis ca "Movis"-ul poate sa-i vanda un Funai ("televizor japonez" cum il laudau vanzatorii).

Si-uite asa ma ia tata intr-o seara (10-11 noaptea, ca pentru mine era taaare tarziu) si mergem sa pazim magazinul "ca vine transportul de Funaiuri". Poarta de la Movis, cum era de asteptat, inchisa. Aflam ca unul dintre patroni e intr-un magazin vecin dintr-o cladire veche, care statea sa pice, cum sunt multe in centrul Brailei. Intrasem de zeci de ori in magazinul cu pricina - vindea, ca si vecinii, te miri ce-uri: de la casete audio la pantofi cu toc.

Pe strada, liniste totala. Tata bate la usa - un barbat, in semi-intuneric, ii deschide misterios usa si intreaba pe cine cauta. Numele "patronului" pune pe buzele portarului un zambet de majordom. Inauntru, magazinul obisnuit, cu lumina stinsa, pustiu... Deja mi se pare fooooarte spookie; incerc sa ma tin cat mai aproape de tata (care are geaca de piele - si ea adusa de la turci). Aud niste zgomote (poate muzica?) pe scarile pe care le coboram, catre subsolul de care nici nu stiam ca exista in magazin.

Raman cu gura cascata... la capatul scarilor, la subsol, vreo 40 de "tineri si nu prea" danseaza pe un ring de dans cu geamuri luminate in toate culorile, ca in videoclipurile cu Michael Jackson, muzica bubuie in difuzoare, fumul il tai cu cutitul, femei imbracate sexy (pentru un baiat de 11 ani de-abia iesit din comunism) toate astea intr-un singur loc... In fata mea! Tata se intalneste cu "patronul", bea un whisky, intreaba de televizor putin mirat de locul unde-a intrat. "In seara asta nu vine transportul. Dar stai cu noi si bea o tuica...".

Beau un suc, doua... "Patronul" face cinste. Plec de acolo cu un calculator la subrat, vandut tatalui intre doua pahare de wisky si vreo 5 melodii cu refrene la moda. Adorm in noapte cu calculatorul langa pat si ma gandesc la ringul ala de dans luminat! Si poate un pic si la fete...

18 septembrie 2010

16 septembrie 2010

hiperinflatie

In anii 1923 - 1924, era mai rentabil sa arunci in focul sobei cateva fisicuri de bani decat sa-i dai pe lemne. Motivul? Ardeau mai bine bine si mai mult decat "padurile"...

foto de aici

14 septembrie 2010

brits knows best

Mr. Hugh Laurie is quite a character! I mean, House MD, for all you non-tv-watchers... I laugh out loud when i saw this brilliant british actor trying to speak french...


Ohhh... good ol' british stuff, indeed... "House MD" in his youth playing comedy sketch. Watch and laugh!

13 septembrie 2010

du iu spik... romani?

Mi-au spus multi ca romanii sunt asimilati imaginii tiganilor in tarile din UE, dar nu i-am crezut; am zis mereu ca sunt exagerari, ca eu, ca turist, n-am fost niciodata confundat cu cersetorul din fata bisericilor din strainatate. Azi, insa, am simtit un nod in gat cand, ajuns pe pagina Fortelor de munca Suedeze n-am gasit la other languages limba romana, insa am gasit informatii in... limba romani! Site-ul statului suedez a considerat de cuviinta ca pentru statul din UE numit Romania limba cea mai potrivita pentru a informa este limba tiganeasca (care e de fapt o transcriere fonetica a limbii romani!).

Inainte sa va plesneasca pipota de indignare (cum mi s-a intamplat mie) si sa injurati pe "boii de ignoranti suedezi", ganditi-va pentru un minut ca poate... nu e doar vina lor. Tiganii din RO sunt cetateni romani, deci sunt problema noastra. Faptul ca mai toti europenii pun semnul egal intre ei si romani e in 90% din cazuri vina statului roman. Noi de ce nu-i expulzam pe tigani, asa cum face Franta? Aaa... i-am dezrobit si i-am "romanizat" prin 1856. Deci nu mai putem sa-i trimitem in Africa, India sau macar peninsula Iberica? Nu prea...

Asa ca, daca vreti sa va informati in legatura cu locurile de munca din Suedia, aveti doua alternative: dati pe pagina de engleza sau rugati un vecin de scara (hai ca gasiti voi unul pe-aproape!) sa va traduca!


PS: Eu zic ca o sansa de a nu mai identifica tiganii cu romanii mai avem odata cu aparitia unui soi de tigan uber alles: tiganul neamt! Cititi amanunte la finalul articolului postat pe Fursecul mecanic.

12 septembrie 2010

jurnalul fericirii

(Sper sa nu spun cuvinte mari...)

Am redescoperit cuvintele. Spuse, citite, auzite... Zilele trecute, trezit la ora 8 si avand in grija pe Tomita, am vazut la TVR Cultural (care va marturisesc ca ma suprinde - placut) o emisiune in care se vorbea despre C. Noica si N. Steinhardt, doi romani care s-au sustras vremurilor (atunci cand vremurile s-au suit pe ei) si au inteles ca romanismul inseamna badea Ion si Vlad Tepes si nu comunistii ori conditiile inumane in care acestia au tinut oamenii din tara asta...

Am inceput "Jurnalul fericirii". E un word amarat, nu e nici macar o carte prafuita... E scrisa superb - ma asteptam la stilul clasic al crestinul roman: vesnic ingandurat, misterios, plin de pilde, cu aerul celui care stie, deci nu-i mai trebuie nimic. Nu e deloc asa - textul parc-ar fi scris de un blogger, de un editorialist. Si am mai descoperit ceva: imi place sa insemnez pe "carte"...

Nicolae Steinhardt, despre Romania esentiala:
Aici nu-i acolo. Aici se opreşte trenu-n gară, nu gara la tren. Aici e ţara lui Ion, a Fanarioţilor şi a lui Soarbe-Zeamă, aici Vlad Ţepeş i-a tras pe solii turci în ţeapă, nu le-a spus „trageţi întâi dumneavoastră, domnilor englezi", iar Petrache Carp i-a arătat lui Vodă Carol că porumbul se mănâncă cu mâna, aici e pe viaţă şi pe moarte, aici nu e decor sofisticat şi suprem de nebunatic, nu-s draperii şi delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la dugheană, ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani (şi dintr-o dată gândul mă poartă spre Brâncuşi, ţăran hotărât care-şi ciopleşte materialul cu gesturi mari de cosaş). Aici e scăldătoarea Vitezda: te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici te declari băiete, aici, pe loc, alegi.

10 septembrie 2010

un bilet la fereastra, va rog

De cand cu petrecerile astea (uuu!!!) cauzate de botez - si pe care sunt sigur ca le vom reedita, chiar fara motiv, poate chiar lunar - avem in casa o masuta imprumutata. Pentru ca demult vroiam sa pun o masa langa geam si sa nu mai mancam in bucatarie, am zis sa incercam acum, ca tot avem ocazia; surpriza sau nu, ne place foarte mult ideea de a manca "la geam", la lumina, ca la restaurant (hai, pensiune...). Mancarea si vinul vin "de undeva" si florile sunt peste tot in jur. Cum sa nu-ti placa?



tomita viseaza biberoane...

a doua petrecere de botez

Mancare, sucuri, prieteni, colegi, discutii, rasete, Tomita care era fascinat de cate voci auzea, farfurii, tacamuri, Tiramisu, seara, barfe despre serviciu, "uite dom'ne, l-au arestat pe Vintu", cadouri, visinata, mizerie maaaare la bucatarie, flori pe masa, "ce-am mai facut / ce-ati mai facut", cica e iPhone-ul 4 mil la abonament (de 29E!), Tomita vrea sa manance, Tomita vrea leganat, Tomita nu vrea sa doarma, muzica de la VH1, discutii despre copii, "cartofi surpriza". N-am poze... :(

6 septembrie 2010

ca-ntre baieti

toma, la biserica

Multumim si pe aceasta cale lui Marius, prietenul nostru fotograf, care ne-a facut o surpriza si s-a oferit sa "imortalizeze" momentul. :)















5 septembrie 2010

petrecerea lui toma

Ieri Tomita si-a primit numele la biserica. A fost botezat si nasii lui "l-au luat in primire" cu acte cu tot. Petrecerea de dupa s-a tinut acasa la noi. Tortul, comandat de matusa lui, a fost "fantastic cu martipan"! Distractia continua...



n-ga, n-ga...

3 septembrie 2010

intrebari la care nu ne gandim

Chestionarea oamenilor pe strada (eventual cu o camera video iscoditoare si un microfon mare si paros deasupra capului lor) nu e chiar ce vor romanii sa li se intample intr-o zi normala, cand se intorc de la piata sau se plimba prin parc. Si totusi, un site destept si-a propus sa ne surprinda cu intrebari la care nu ne gandim. Deloc. Niciodata. Filmele pe care le-am gasit sunt facute cu atat de mult bun-gust si profesionalism incat chiar nu poti sa le ignori. Ca sa nu mai vorbim de personajele care "joaca" in ele. Craioveanu este guest-star, culorile sunt "saturate", DoF-ul (pentru fotografi) este foarte bine realizat, muzica - Nightloosers. Asadar, Cuculand!

2 septembrie 2010