Pilot-prinsessen: Rykter om krig
Acum 55 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
the easy way
N-am dormit deloc bine aseara. Tavalugul evenimentelor (care-mi intra pe nas, pe gura, prin urechi, in jos) nu m-au lasat sa-mi gasesc linistea nici in vise. Sunt spaime care trag de mine de dimineata pana seara; dar sunt si zile ca cea de ieri in care, cu mana mea, imi fac mai mult rau decat pot duce prizand breaking news-urile de la tv cu nenorocirile "fabricate in Romania".
Legat de nebunia de-aseara de la maternitatea Giulesti, la care ma uitam nauc in timp ce-l leganam pe Toma, prea multe nu sunt de spus: e doar un capitol (un nou nivel?) din odiseea / nebunia care se cheama Romania. E fara de cuvinte... Nesimtirea si lipsa de profesionalism a celor din spitale (in speta asistenta care trebuia sa supravegheze copiii din camera care a luat foc) si a electricienilor / celor care se ocupa de administrarea spitalului este sora cu animalitatea. Nu poti sa faci instalatie electrica intr-o maternitate in acelasi fel in care o faci la un staul de vaci...
Cred sincer ca am luat-o pe un drum gresit. Am ales calea usoara. Mereu. De parca n-ar exista maine. De parca tot ce conteaza e acum, aici, la varful degetelelor noastre... Tot ce-am construit a fost pe genunchi, din chirpici. Am facut totul in fuga vietii, pentru a satisface niste nevoi de moment. Am gresit...
2 Comentarii