17 august 2010

the easy way



N-am dormit deloc bine aseara. Tavalugul evenimentelor (care-mi intra pe nas, pe gura, prin urechi, in jos) nu m-au lasat sa-mi gasesc linistea nici in vise. Sunt spaime care trag de mine de dimineata pana seara; dar sunt si zile ca cea de ieri in care, cu mana mea, imi fac mai mult rau decat pot duce prizand breaking news-urile de la tv cu nenorocirile "fabricate in Romania".

Legat de nebunia de-aseara de la maternitatea Giulesti, la care ma uitam nauc in timp ce-l leganam pe Toma, prea multe nu sunt de spus: e doar un capitol (un nou nivel?) din odiseea / nebunia care se cheama Romania. E fara de cuvinte... Nesimtirea si lipsa de profesionalism a celor din spitale (in speta asistenta care trebuia sa supravegheze copiii din camera care a luat foc) si a electricienilor / celor care se ocupa de administrarea spitalului este sora cu animalitatea. Nu poti sa faci instalatie electrica intr-o maternitate in acelasi fel in care o faci la un staul de vaci...

Cred sincer ca am luat-o pe un drum gresit. Am ales calea usoara. Mereu. De parca n-ar exista maine. De parca tot ce conteaza e acum, aici, la varful degetelelor noastre... Tot ce-am construit a fost pe genunchi, din chirpici. Am facut totul in fuga vietii, pentru a satisface niste nevoi de moment. Am gresit...

2 comentarii:

Florentina spunea...

In ritmul asta o sa faci o depresie.

Alexandru Zaharia spunea...

alta? :)