31 iulie 2010

copiii din ziua de azi

Azi Nicoleta m-a sunat de pe strada ca sa ma intrebe daca si Tomita o sa fie ca baietii pe care-i vede in tramvai: care alearga de colo-colo, au "ceafa groasa", sunt zdraveni si fac tot felul de chestii pe care copiii le fac. Copiii ca Toma nu fac - inca - prea multe; de fapt, fac destul de putine - tipa, mananca, dorm (mai putin si mai chinuit decat noi, adultii), sufera de colici si incearca sa vada atunci cand deschid ochii. In rest, sunt ca noi toti...

28 iulie 2010

life of toma

De cateva zile, Tomita a capatat niste bubite buclucase pe obraji (care se fac din ce in ce mai urate) si pe care nu stim cum sa le abordam. Incercam sa-l ducem la un dermatolog, dar afurisitul de abonament de la MedLife se lasa asteptat.




24 iulie 2010

o obsesie

Am avut - inca mai am? - o obsesie cu reclama rautacioasa a celor de la radio Guerrilla care zice ca "cine nu citeste e prost". M-am framantat pe tema asta, am primit chiar si comentarii legate de exclamatia radiofonica, si, intr-un fel, mi-a parut rau ca nu citesc mai mult, ca nu sunt unul dintre cei care "consuma cel putin 20 de pagini pe zi" (citire tot de la Guerrilla). Am dat astazi peste un aliat in problema asta, un om care stie ca sunt multi oameni admirabili care nu au mai citit o carte de pe vremea cand dadeau teza la romana. Cuvintele sunt ale lui Catalin Stefanescu:
Nu ma intereseaza ca cineva nu are cultura generala. Mie mi se pare o virtute sa nu flegmezi pe strada si sa dai cu var pe scara blocului sau sa faci curat la intrarea in locuinta in care stai. Ii admir pe acesti oameni cu bun simt. Nu este obligatoriu ca cineva sa scrie un raft de carti ca sa il admir.

23 iulie 2010

martorii lu' PNL

Da, partidul ala cu galben si cu sageata. Bate cineva la usa, deschid: un baiat si o fata imi spun ca-s de la PNL (se vede, dupa tricouri). Au venit sa ma intrebe - pe mineeee!!! - ce masuri de iesire a Romaniei din criza am. Le spun ca nu ma intereseaza. Se uita unii la altii, apoi imi intind doua brosuri; repet, ca poate nu s-au prins din prima: NU ma intereseaza. Ne luam "la revedere", politicos. Dupa ce coboara scarile, imi vine sa ies dupa ei pe casa scarii si sa strig: "Aaaa... am uitat, am o solutie de iesire din criza: SA NU MAI FURATI!". In schimb, stau in fata tv-ului si zambesc la gandul asta. Ma-ntreb ce strategii le-a bagat baba de la 8. Pfiuuu... a ramas PNL-ul fara economisti si-acum apeleaza la sfaturi "avizate" de la babele din cartier. Asta da criza!

22 iulie 2010

cum ma simt? uite-asa!

tiny dancer

Tomita a fost azi la dna doctor. O nesuferita de afectiune conjunctivala (un ochisor care-i transforma lacrimile intr-o chestie verzuie peste noapte) nu-i da pace. Picaturile prescrise ar trebui sa-si faca efectul intr-o saptamana. Mami are grija sa-si primeasca portia o data la 3 ore. In rest, dna doctor a laudat "odorul" si a facut noi masuratori, la 11 zile de la nastere: 4.150 gr (fata de 3.800 gr), 54 cm lungime (fata de 51 cm). Asta da progres! :)

21 iulie 2010

albastru sau verde?

Nu-mi dau seama care-i mai frumos...

19 iulie 2010

a better me

Ne luam de parintii nostrii mult prea usor: nu au facut pentru noi cat am fi vrut, sunt afoni la problemele actuale ale omenirii, nu sunt street-wise, sunt egoisti, in general, putem sa le reprosam cate-n luna si-n stele. De fapt, habar n-avem cate face un parinte pana nu devenim unul. Eu sunt la inceput de drum si de-abia intrezaresc grijile (justificate sau imaginare) pe care-o sa mi le fac pentru voinicul meu. De fapt, Tomita ma invata (printre altele) cum sa fiu... un copil mai bun.

PS: Ieri lui Tomita i-a cazut buricutul (ma rog, restul acela de la cordonul ombilical) si in curand vom putea sa-i facem baie ca oamenii. Aseara am dormit muuuult si am inceput sa ma obisnuiesc cu scularile inopinante (la 3 noaptea eram in picioare, fara ca baiatul sa vrea ceva...).

17 iulie 2010

murim de caaaaaald!!!

... dar tot simpatici suntem! :)



situatia din tara

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

PS pentru fanii lui Tomita: ne acomodam, unii cu altii. E mai bine cu somnul seara, desi, de pe la 2 noaptea pustiul are program artistic si nu mai vrea sa doarma nici in ruptul capului. O alta "problema" este ca mananca mult. Am calculat, am socotit, ne-am sfatuit si a iesit ca bea cam 1.000 ml de lapte in 24 de ore (pediatrul ne spusese de 650 ml in 24 ore). O sa incercam sa suplimentam apetitul uriasului (acum are 3.850 gr) cu niste ceiut - e foarte cald la el in camera (30 grade!!!).

PS2: La loc comanda cu ceaiul. Latele e suficient si nu, 1 litru de lapte pe zi nu e mult. Cel putin, nu pentru uriasi ca Tomita :)


15 iulie 2010

oh, what a night!

"Prima noaptea-a fost de vis / M-am simtit ca-n paradis". Mda... N-a fost chiar asa. De fapt, cred ca a fost cea mai grea noapte din viata mea! De fapt, nu cred... SIGUR! Nico avea de recuperat vreo 4 zile de nesomn, asa ca am facut de paza toata noaptea, doar-doar o dormi si ea "niste ore". Mega-apetitul lui fi-miu a facut ca din ora-n ora sa fac biberon / plimb prin casa / sa incerc sa-l adorm. Dupa ce a dormit ce-a dormit, de la 2 pana la 6 dimineata, Tomita a decis cu capul lui ca nu mai are chef de somn si ca trebuie sa-i dam atentie. Cred ca pe la 6-7 am atipit un pic, iar la 8.30 mi-a sunat ceasul sa o iau be bunica Rodica de la gara. Da, am apelat la cavalerie, ca nu se mai poate...

14 iulie 2010

primul

Senzatii tari! Am adus "trupa" acasa! De la maternitate in Giulesti, cu 33 de grade afara, probabil mai multe in masina... Camaruta lui Toma il astepta. Acasa, a inceput tavalugul: primul biberon, primul telefon dat nasului (care-i experimentat in biberoane), primul mangaiat, prima tinere in brate, primul somn "de dupa" (... masa), primul zimbet in somn, primele ganduri (i-o fi cald? o respira? o putea sa arate cand ceva nu-i va convine? etc). Si-or mai fi si alte "prime"... Ma duc sa-l mai privesc, ca tare-i simpatic piticul!


PS: Si-acum?

13 iulie 2010

intermezzo

Azi nu l-am vazut pe Toma. Era ocupat sa-si rezolve niste probleme de bebelus. Asa ca n-am poze cu el... L-am vazut, in schimb, pe Mishu, care mi-a tinut de urat zilele astea. Maine, imi iau trupa acasa. Fanii lui Tomita sunt rugati sa mai astepte un pic pana cand or sa vina valurile de fotografii cu sus-numitul.

12 iulie 2010

o zi

Atat are Tomita. O zi. In vizita de "un minut" pe care i-am facut-o am apucat sa-i mai sterpelesc o fotografie, spre bucuria fanilor (speram in numar cat mai mare, cat de curand). Nico a avut privilegiul de-al tine la piept si a se juca cu el ceva mai mult (daca va faceati griji ca o sa faca nazuri la mancare, sunteti foooarte departe de adevar - e "mancaci", ca tac-su!). Putin deranjat - era ora de somn pentru el - iata-l pe Tomita...



PS: Nasii lui s-au convins ca pustiulica are gena mamei. Eeee... Va dati seama ce baiat frumos am? :)

11 iulie 2010

plang...

Orice as scrie in momentele astea ar fi cuvinte desalate, scoase din durerile pantecelor sau ale creierilor. Azi am aflat niste treburi care iti sunt scoase in cale o data in viata si, oricat ti le-ar povesti unul sau altul, nu le inveti decat pe propria piele. Asa ca nu ma obosesc sa va spun care-s ele; cine merita, le afla oricum... Atat... Acesta este Toma, Tomita, Tomasito... puteti sa-l alintati cum vreti, maica-sa o sa-l strige oricum cu privirea, cu zambetul, cu gandul.


PS: Duminica, 11 iulie 2010, ora 9, Filantropia, Bucuresti, 3800 gr.

povesti cu printi si printese

9 iulie 2010

cugetarea de seara

Cugetare: "Ce-i mult, strica..."

Constatare: Unde se termina blogul incepe viata. Viceversa nu e valabila...

PS: Am aflat ca Mihai Bendeac are blog tocmai azi, cand l-a inchis. Am citit vreo 2 ore cat am putut din "arhiva" si am aflat un suflet chinuit de Romania zilelor noastre, deznadajduit, ingenuncheat, ca mai toti din "generatia noastra". Chiar si fara ochelari, lumea mi se pare ca-i 3D: dezolanta, deprimanta, degradanta...

amsterdamish

tepes, la conferinta de presa...

focus me not

it's oh, so quiet...

ei au voie. noi, nu!

7 iulie 2010

germania bate

Scriu asta intainte de inceperea semifinalei Germania - Spania. Cred sincer ca Germania este cea mai buna echipa de la acest campionat. Mai cred ca mult laudata formatie spaniola a ajuns aici pe branci, dupa ce a castigat meciurile... scremut. Dupa 4 - o cu Argentia am zis: "Germania - campioana!"

UPDATE Repriza 1: Mda... Surprinzator jocul spaniolilor. I-au alergat pe nemti de le-a iesit sufletul, nici n-au avut timp sa suteze prea multe mingi pe poarta lui Casillas. 0 - 0 la pauza. Asta e ceva pentru formatia cu cele mai multe goluri date la acest campionat. Raman la pronosticul meu. Nemtii au o echipa mare si, la fel ca si Verbiaj, sper sa vedem o finala Olanda - Germania!

UPDATE Final: Uauu! Daca s-ar fi jucat in seara asta un meci din campionatul romanesc, as fi zis ca Germania a facut blat cu Spania ca sa intre in finala cei din urma; asa de prost mi s-a parut ca au jucat nemtii. Sau poate au jucat bine spaniolii? Sau poate amandoua? "Finala de vis" s-a spulberat. Just for the record: sper sa castige Olanda! Desi...

6 iulie 2010

romania sub ape... tulburi

Motivatie: Presedintele unei tari da mana cu un copil intr-un sat inundat si-l intreaba daca in casa lui e apa. Copilul ii raspunde, cu tatal si bunicul langa el, ca si ei au fost inundati si ca il roaga sa nu le taie pensia bunicului, tatului si mamei... Asadar, ce mai conteaza niste galeti de apa in beci cand parintii lui sunt acum, din toata saracia lor, si mai saraci ?

"Podul de piatra s-a daramat / A venit apa si l-a luat..." Partea cu "vom face altul mai trainic si mai frumos" e lasata pe alta data, eu zic macar sa avem decenta sa nu ne mintim copiii cand le-om canta cantecelul asta. In afara de bani, unii dintre sinistratilor romani din iulie 2010 le mai lipseste ceva: instinctul de conservare, de auto-aparare, instictul social, daca vreti. Doua exemple din presa de azi: "in baza lor ne ia dracu'!" si "ce pot face doua maini dibace - si un creier". In primul caz, e vorba de cativa galateni "adevarati" (hai sa le zicem romani ca daca s-ar intampla in Bucuresti sa vina viitura, tot de-astia s-ar gasi...) care beau bere si mancau mici pe terasele de pe faleza avand o priveste de vis: voluntari din toata tara + jandarmi + militari + ISU facand un perete din saci de nisip pentru ca Dunarea sa nu muste mai mult din oras. Nu Viorel, nu ma plang! Doar citesc si ma minunez... Al doilea exemplu este al unui bacauan din celebrul sat Saucesti (Bacau) care si-a facut un mini-dig din saci cu nisip, folie groasa de plastic pe care le-a pus pe gard (unul destul de zdravan, ca si casa pe care o apara). Cu o investitie de 600E a facut ca pagube de circa 15.000E sa ramana doar in... potenta!

Da, postul asta e despre romani. Viorel are dreptate cand zice ca degeaba plangem ca "tara e praf, pulbere fina" pentru ca NOI TOTI am facut posibila prabusirea ei... Si totusi, in chestiunea asta exista grade diferite de vinovatie: a mea ca nu pun presiune pe guvern sau pe cei care gresesc (ceilalti membrii ai societatii, cateodata si pe mine); vina celor care se gandesc doar la ei (pentru ca da, "noi suntem cei mai buni, raul e la ceilalti"); a celor care nu aplica legea batandu-si joc de noi toti; si da, cea mai mare vina, o au guvernantii - nu pentru ca i-am votat sau nu, ci pentru ca ei si-au asumat acest rol - sa fie "carmacii neamului" si TOT ce se intampla (bun sau rau) in tara asta trebuie pus in traista lor. Problema e ca ei NU PLATESC pentru faptele lor pentru ca, nu-i asa?, N-ARE CINE sa ii traga de urechi.

3 iulie 2010

o punem de-o ieseala?

In Jurnalul National s-a "infiripat" o rubrica care se numeste "De ce ati ramane in Romania? De ce ati pleca?". Cand un cotidian central are o asa rubrica, stii ca emigrarea nu e doar gandul care se loveste de peretii cranieni (si al catorva, putini, cunoscuti). E un trend, e o atitudine, e o speranta de supravietuire decenta. Iata ce scrie un cititor in pagina cu pricina:

Pentru ca romanii sunt bataie de joc

De ce? Pentru ca Romania este o gluma, o rusine. Eu am plecat de ceva timp, ma intorc in fiecare vacanta acasa cu dor si plec cu mare scarba inapoi. Nu vreau sa sjung sa imbatranesc in Romania. (...) Mi-e sila ca acest popor l-a votat pe exponentul rusinii de a fi ROMAN, mi-e sila de individul care ne reprezinta in lume si de camarila lui, iar pentru ca el este expresia vointei populare, popor care si-a batut joc de cei care au murit la Revolutie, mi-e sila de poporul roman. Restul, elucubratii de genul "imi iubesc tara, imi iubesc orasul minunat in care traiesc etc" sunt pentru cei care vor ramane. Le doresc sa ramana tuturor acelora care nu s-au saturat, care mai vor sa fie bataia de joc a celor care ii conduc.

de vazut: Grown Ups