28 iunie 2010

lamaita cu fructe

Va prezint noua "isprava" a Nicoletei...

why can't we be frieeeendsss !??


* ... sau "cine are prea multi prieteni n-are nici unul"!

27 iunie 2010

when love and hate collide

Toronto, Canada. Orasul pus sub asediu cu prilejul intalnirii G20. Garduri peste tot, zone incercuite de politia calare, multi scutieri, atmosfera de "1984". Din fotografiile pe care le vazusem inainte sa vina "musafirii" nedoriti de locuitorii orasului canadian, asa ai fi zis: ca musca nu zboara acolo fara aprobare de la politie. Azi, vin sa serviciu si vad fotografiile de mai jos... Asa ca, intreb si eu ca prostu': what went wrong, mr officer?






© GettyImages / AFP

concerte la liber

Luiza a gasit o arhiva a concertelor difuzate live la NPR (National Public Radio, United States of America). Uraaa!!! Acum avem ceva cu adevarat misto de ascultat la munca (nu, nu... asa, in fundal!) sau in serile fara meciuri de la campionatul mondial. Spre deosebire de BBC-isti, NPR-istii dau continutul online oriunde in lume, nu fac atata caz de drepturile de autor. Sau poate sunt eu norocos... She & Him canta in castile mele ceva cu "I'm alone on a bicycle for two...". Pentru intreg concertul click aici.

interviurile EditorFoto

Pe blogul meu despre fotografie, EditorFoto, am incercat sa realizez cateva interviuri cu unii dintre fotografii pe care-i cunosc sau care am crezut eu ca au ceva de spus si de la care oricine e interesat de fotografie are ceva de invatat. Au fost pe rand Bogdan Iordache (ProSport) si Lucian Muntean (Adevarul). Cel mai recent interviu l-am facut cu Petrica Tanase (Adevarul) pe care-l stiu de la defunctul Business Standard. Daca inca n-ati ajuns sa cititi raspunsurile pe site (spre rusinea mea au trecut ceva zile de cand interviul e urcat pe EditorFoto si eu n-am anuntat aici) va invit sa o faceti acum. Enjoy!
In Romania nu poti sa vinzi fotografíe. Oamenii nu acepta fotografía ca arta alaturi de pictura sau sculptura, dar asta cred ca vine din lipsa de cultura a imaginii, care exista de exemplu in Franta sau in State, unde fotografia se vinde in galeriile de arta. Exista doar cateva exceptii, ca un semn timid ca ceva se poate schimba, dar clientii sunt tot straini. (...) La noi fotografii se vand singuri si de cele mai multe ori se vind ieftin. Fotografii nu sunt specialisti in marketing si de aici apar multe probleme. (Petrica Tanase)

25 iunie 2010

bucataria lui akin

Joi, ora 12.30. Zi libera de la serviciu. La cinematograful Studio de pe bd. Magheru ruleaza un film facut de Fatih Akin, regizor german de origine turca. Cumpar doua bilete "la pret de matineu": 5 lei fiecare. Am mai vazut "Cu capul inainte" (de acelasi autor) si ne-a placut foarte mult. Pariul bazat pe intuitie a functionat: "Soul kitchen" (2009) ne-a lasat cu gura cascata, ba chiar pe mine m-a pus binisor pe ganduri in legatura cu niste treburi din viata mea (sau mai bine spus cu lipsa lor). Desi pe afis se citeste motto-ul filmului cu litere de-o schioapa - emanat de J. Lennon ("Viata este ce ti se intampla in timp ce faci planuri") - am senzatia ca in film e chiar pe dos. Nu va povestesc filmul. Ati face bine sa-l vedeti. Intr-un fel, seamana cu filmele romanesti; mai adaugati totusi un varf de cutit de auto-ironie, vreo trei-patru "catei" de "istetime de-acasa" a personajelor si eliminati nuditate / limbaj vulgar gratuit, puneti si o legatura de mandrie bine tocata si aveti un film destept. Pffff... era sa uit de muzica - e senzationala! Imaginati-va ritmuri de pub amestecate cu rave si rock, dar si cu blues si acid jazz toate mixate bine.... Uhaaa!!! Inca ceva si va las sa vedeti trailer-ul: mie unul mi-a adus aminte de filmele de top ale lui Guy Ritchie.

24 iunie 2010

homemade pizza

ziaristi? caahhh!!!

Cum le stie Nasu' presei pe toate ca o fata mare! Inainte sa zica CSAT-ul cum sta treaba cu campaniile de presa care vor fi luate in catare de "servicii" pentru a putea fi asigurata siguranta statului, Radu Moraru dadea niste limbi in curul puterii.

via Dobro

23 iunie 2010

mac life




somn usor, romania...

Tocmai am terminat de citit “despre romani” din mai multe surse (toate romanesti). M-am infiorat. Am impresia ca polemica propusa de unele ziare daca sa plecam sau nu din Romania pur si simplu e depasita. Concluzia e destul de simplu de intuit cand vine vorba de apartenenta la un neam, la o tara, la un popor. Sanda Nicola, care zice de ce s-a intors mereu inapoi, in tara ei.
Azi îmi dau seama că educația pe care am primit-o în familia mea de oameni simpli, învățătura primită de la dascălii din orășelul de provincie și căldura cu care m-au înconjurat pe durata întregii vieți bunii mei prieteni, toate astea m-au purtat către o viață decentă, deloc lipsită de farmec. Oamenii ăștia nu-s nici elvețieni, nici englezi, nici americani. Sunt români iar ei alcătuiesc România “mea” la care o să mă întorc cu drag și data viitoare.
Pe alta parte, un tanar educat in Europa care a crezut, in naivitatea lui ca Romania este tara oportunitatilor absolute (doar pentru ca aici sunt multe de facut), a luat putina realitate mioritica in freza cand a decis, acum 2 ani, sa faca un proiect de ceva. Concluzia: inapoi in occident!
Am obosit, am pierdut încrederea în oameni, atitudinea pozitivă a dispărut după atâtea promisiuni neîmplinite, îmi lipseşte vitalitatea, speranţa şi idealurile. Toate energiile pozitive au fost spulberate de “sistemul românesc” şi, cel mai grav, încrederea în mine e pe cale să se dizolve.
Bomboanele pe coliva (ca sunt doua, deh) vin de la Mircea Cartarescu care ne zice pe ce lume traim si mai ales, de ce ne place in lumea asta a noastra, de ce ne simtim obositi, garboviti, imbatriniti inainte de vreme…
De sus pana jos, intre academicieni, ca si intre oamenii simpli, intalnesti insi care parca n-au avut parinti sa le explice diferenta dintre bine si rau, care parca n-au mers la scoala, pentru care nu exista adevar si dreptate, care judeca lucrurile in functie doar de interesele lor de moment. Constiinta acestor barbari ce traiesc printre noi, oameni politici, artisti, muncitori, tarani sau prostituate, nu conteaza, le permite sa comita orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in copilarie: „Cel mai rusinos lucru de pe pamant e sa iei chiar si un capat de ata care nu e-al tau”.
Si mai e un citat aici...
(strainii...) Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale. Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare.

22 iunie 2010

cateodata, seara...

pentru ce mi-as lua un ipad?

Uite pentru asta...

domnu' dan, ce cucui mare ai!

Dan Diaconescu a facut buba de la catuse. Azi retinut, maine detinut... Ce sa-i faci, cand furi prea mult concurenta se autosesizeaza (nu, nu sunt atat de naiv incat sa cred ca statul pe care eu il platesc vrea sa faca dreptate si sa bage la inchisoare un mafiot care a facut o avere de vreo 30 milioane de euro din impozite neplatite si taxe de "media-protectie").

20 iunie 2010

rechinul din bucataria noastra

Ati mancat vreodata rechin? Nici eu... pana azi dupa-amiaza! Super-promotia de la Carrefour (11 lei/kg) m-a facut sa cumpar doua bucati de "medalion de carne macra" - care, dupa cum vedeti, seamana mai degraba cu cotletul de porc. Le-am marinat, le-am pus la frigider vreo jumatate de ora, le-am prajit si le-am mancat cu salata de ciuperci cu mujdei de usturoi. All in all, a fost bun. Dar gustul rechinului mi se pare un pic cam fad. Cam ca vestitul Pangasius. Bine ca l-am mancat eu pe rechin si nu invers... Poate si el ar fi zis lafel despre mine...





PS: Pentru rezultate mai bune va recomand sa nu-l marinati (e de ajuns o jumatate de lamaie stoarsa pe deasupra, in tigaie) si sa optati pentru fript pe gratar sau in tigaie de teflon pe aragaz. Eu asa am sa fac data viitoare.

asta da stire!

Seria 15 a Top Gear incepe pe... 27 iunie!!! Uraaaa, am din nou la ce ma uita in fiecare duminica / luni, in functie de cum se misca "baietii". Ah, cat i-am asteptat, cat mi-am dorit sa inceapa odata nebunia britanica, emisiunea care prezinta noile modele de masini in cea mai originala maniera. Iata si dovada!

19 iunie 2010

cugetare de week-end

Pe criza asta, chiar sa vrei sa-ti vinzi tara n-are cine sa o cumpere...

spectacular food

Meniul zilei:
+ supa de rosii cu pesmeti cu aroma de usturoi
+ cartofi gratinati si sufle de legume
+ salata de rosii si castraveti (morocov)
+ prajitura cu mere si scortisoara








PS: Imi place sa fotografiez mancarea. V-am mai zis? In sidebar aveti un banner care se cheama life @ home unde am adunat posturile cu fotografii homemade. Enjoy!

18 iunie 2010

cugetarea zilei

"Mondialul asta chiar merita o plasma!"

football world cup live!


click pe foto!

my way

Cand am devenit asa ? Ce-i indeparteaza pe oameni, ce-i face sa se lipseasca, sa-mi arunce vorbe in spate? Cine-i de vina? De parca-ar mai conta... Vorba melodiei: "we're in this together"



Originalul aici

17 iunie 2010

la fotbal ne pricepem toti...

Am o companie foarte placuta cand ma uit la meciurile de la Mondialul de Fotbal: Nico imi povesteste faze intregi cand sunt pe la bucatarie, este inimoasa si tine cu cate unii (de obicei cu cei care prezic surprize placute). Mishu, pe de alta parte, nu arata nici un interes real pentru "sportul rege". Cred ca anul asta o sa bat recordul la meciuri vazute (cam doua pe zi - cel de la 5 si cel de la 9)!

Cand eram baiat la tata, ii tineam companie la cate-un meci autohton. Venea vecinul de la trei (el n-avea televizor color si ala era singurul moment cand "ne deranja"), iar tata avea voie de la mama sa fumeze in sufragerie (mare smecherie, va spun eu!). Doua fotolii indreptate spre televizor si acolo, Steaua, Dinamo sau Rapid se luptau pe viata si pe moarte pentru "titlu". La inceputul meciului, trebuia sa ne alegem echipele: daca eu alegeam o echipa, tata tinea cu cealalta. Sau tinea cu cei mai oropsiti de pe teren: era un pariu pe care nu-l putea pierde - daca aia nu castigau, asta e, au fost mai amariti; daca faceau o "figura frumoasa" si castigau, bucuria era si mai mare! Ba chiar am fost si o data pe stadion, la Braila... Nu mi-a placut.

Mai tarziu am dezvoltat o aversiune fatisa pentru "bolovanii care plimba mingea de colo-colo". Cum a ajuns nationala Romaniei sa nu mai joace la World Cup? Mutu e gata sa se lase de fotbal pentru a nu pierde niste milioane de dolari, Chivu da autogol la meciul nationalei, Marica nu iese cu nimic in evidenta, de ceilalti nici nu mai vorbesc ca sunt niste ilustrii necunoscuti.

Inainte de a incepe mondialul ziceam asa: Brazila, Germania, Spania, Italia, Anglia sunt favorite la castigarea cupei. Dupa o duzina de meciuri vazute situatia sta putin altfel: America a facut egal cu Anglia (scotindu-i din minti pe britanici), Italia a egalat (cu greu) golul dat de in prima repriza Paraguay, comunistii Coreei de Nord au tinut in sah Brazilia (chiar daca a castigat cu 2 - 1), iar Spania a MANCAT BATAIE de la... atentie... Elvetia! Daca mi-ati fi spus inainte de Africa de Sud ca Elvetia o sa bata Spania (neinvinsa de vreo 40 si ceva de meciuri) radeam cu mana la burta! Germania a fost singura care si-a reconfirmat valoarea de ex-campioana: 4 - 0 cu Australia.

Echipele mici, fara pedigree, par sa puna probleme selectionatelor "cu pretentii" la acest mondial. Aseara, dupa meciul Spaniei cu Elvetia, mi-a venit in cap melodia lui Chris Rea - "God's great banana skin"...

16 iunie 2010

romania's got talent

In timp ce presa rromaneasca geme de nume "grele" ale show-biz-ului care se prostesc pe banii si timpul nostru (apropos, la o emisiune tv, Luminita Anghel, rugata sa cante ceva, a spus "nu, nu-mi place sa cant"!), un baiat canta de rupe YouTube-ul in doua! O super-voce, o super-atitudine, o super-engleza. Aldo Blaga (din Satu Mare) o sa devina mare - daca nu cumva e deja, daca e sa ma iau dupa demo-urile pe care le are de vanzare pe Amazon USA. L-am gasit promovat pe site-uri straine si la noi... nimeni nu auzit de baiatul asta! In schimb, tabloidele dau saptamani in sir despre toti ratatii care behaie "laiv" si roaga paparazzi sa le faca si lor "o poza in noapte". Asadar, tine-ti-va bine de scaune si dati volum...

pentru betivul-sef, fara numar!!!

Ca tot scosera Parazitii album nou (vezi amanute aici) pun si eu o parodie beton facuta de Mondenii de la Prima TV. Mult prea tare! Si adevarat...

15 iunie 2010

dulcegarii

Nico zice ca a facut in seara asta "stafidiță cu branză de capră". Nu mi-a convenit mie prea mult ca a facut caldura de la cuptor, dar a gustul a fost senzational. Mai ales ca am cerut doua (!!!) bucati pe care le-am devorat cu lapte dulce. Si rece!


si afara ploua, ploua...

video

14 iunie 2010

DTP-ul duce greul!

Doua stiri din lumea graphic design-ului de presa:

+ o parte din echipa de la DTP cu care am lucrat atat de bine doi ani la defunctul ziar de afaceri Business Standard este acum salariata la ziarul Puterea (prietenii zic ca e tot a lui Vantu). Cristi Lipan, art directorul lui BS, ocupa aceeasi functie la ziarul nou infiintat. Se vede tusa maestrului! Speram ca si cu acest produs sa vina cat mai curand si niste premii la concursurile internationale, asa cum am fost obisnuiti.

+ Adevarul isi pastreaza numarul de pagini, cele 7 suplimente gratuite, insa pozitionarea sectiunilor va diferi. Astfel, apar caietele "Dosar" si "Vedete", pe langa suplimentul de "Sport" care se ocupa deja cu acoperirea Mondialul din Africa de Sud. Primul caiet va avea 32 de pagini, iar al doilea 16.

13 iunie 2010

un model de urmat

Cativa oameni carora societatea & soarta le-au refuzat sansa sunt pusi din nou in fata alegerilor la un "atelier de sperante". Au avut, au pierdut, au invatat, au revenit printre oameni, au primit mana intinsa. In Adevarul magazin de duminica am citi povestea unei organizatii non-profit (Samu Social) care ajuta integrarea celor fara adapost si le ofera o calificare / loc de munca; adica o noua viata. Mai multe aici...

hmmm...

11 iunie 2010

de ce nu citesc

Motto: N-am o carte preferata. Un film, o trupa de rock, un fotograf, poate; dar sa spun ca mi-a placut "Ciresarii" de-as citi-o de 5 ori, deja nu mai sunt eu...

Nu (prea) citesc carti de mic. Si-acum ar urma sa dau vina pe parinti (care "nu mi-au pus cartea-n mana"), pe biblioteca de-acasa plina cu "rahaturi" (capodopere balzaciene si alte carti omniprezente in anticariatele studentiei mele), pe coercitia resimtita de fiecare data cand "aveam de citit, de la scoala" vreun Sadoveanu sau Delavrancea. Nu. E doar vina mea...

Treburile chiar se fac la vremea lor: incepi cu nuvele politiste, cu povesti nemuritoare, cu chestii soft. Apoi, mai urci o treapta si inca una si-uite-asa ajungi sa te "delectezi" cu Gabriel Garcia Marquez si Boris Vian. Nici nu stiu cum (nu) m-am apucat de citit! De fiecare data cand intindeam mana dupa o pereche de coperti, ceva mic, negru si cu coada imi soptea insistent in urechea stanga: "Ce dracu bah, stai sa citeste tu 2 - 300 de pagini? N-ai altceva mai bun de facut?". Inghiteam in sec, luam medicamentul pret de 30 de pagini si din nou ecourile imi vajaiau prin creieri: "Bah, dar asta scrie prost tare!!! Nu vezi ca nu intelegi nimic? E de doi lei...". Copertile se inchideau cu zgomot, iar cartea ajungea inapoi in raft.

E plin de cititori de elita care n-au timp sa citeasca in fotoliul preferat, dar si-l gasesc intre doua statii de metrou. Sau poate au timp si acasa, si in metrou, si pe buda, si in concediu. Citesc tot ce le pica in mana, fara discriminare; nu fac mofturi, nu se stramba, nu bocesc "ca cartea e naspa!". Eu nu sunt asa... cartea trebuie sa ma prinda, sa-mi placa cum scrie domnul / doamna care povesteste, sa ma gadile sub gusa; sa nu mai zic de conditiile de citit (liniste monahala, lumina buna, pozitie confortabila samd, samd...). Am citit pe nerasuflate cartile lui Jeremy Clarkson (Top Gear), dar nu reusesc sa termin alte 20 de carti, incepute si abandonate. Si-acum deschid carti cu o teama seculara: "Oare o sa-mi placa? O sa ma destinda sau o sa-mi incurce itele capului si mai rau? O sa ma puna pe ganduri sau o sa ma enerveze?".

Ce-am pierdut necitind (mai) multe carti? Probabil n-o sa aflu niciodata.

PS: Pe cei care cred ca "cine nu citeste e prost" ii rog sa se abtina de la comentarii semidocte... Nu doar biblioteca te face om... :)

PS2: Dilema Veche ne indeamna la citit! Parafrazand un stencil de pe un afis cu Mihaela Radulescu la metrou: "Ca sa ce?"

PS3: A inceput Bookfest-ul! :)

10 iunie 2010

la multi ani... mie!

31 de ani! Atat am facut azi. M-am trezit pe acordurile unui "Multi ani traiasca" cantat de Marius la telefon, cu cateva sms-uri date la 8 dimineata (parca stiau ei ca n-am dormit bine azi-noapte din cauza caldurilor tropicale din sufrageria noastra) si am continuat sa raspund la telefon / facebook mesajelor venite din toate colturile pana inspre pranz. In rest, am gatit in tandem (un tort si o salata de boeuf).

Dupa blatul sfaramicios pe care l-a folost data trecuta, Nico si-a luat ieri o forma de tort

Rezultatul a fost spectaculos!

Salata cu mesaje (ne)subliminale...

Voi ati mai vazut pisica sa manance ... cartofi fierti?


Prin sacul cu nuci am dat peste un... stiulete! :)

8 iunie 2010

dance europe, dance!

Puneam pe blog, cu ceva timp in urma, un flash-mob organizat la Oprah pentru Black Eyed Peas, o chestie care-ti dadea fiori reci pe sira spinarii - cateva sute de oamenii (mai multi?!!) care danseau in acelasi ritm. La finala Eurovision am mai avut parte de un astfel de show - de data asta, organizat in TOATA Europa - sincronizarile live m-au lasat cu gura deschisa. Va las sa vedeti de ce... :)

7 iunie 2010

a kiss to remember

eurovision-ul meu (final taunt)

Stiu, Eurovision-ul 2010 e istorie. Totusi, iPod-ul meu se incapataneaza sa-mi arate ca unele melodii sunt de ascultat mai mult decat de doua ori (semifinala - finala). Topul meu pentru editia asta ar fi cam asa: 1) Albania - Juliana Pasha; 2) Romania - Paula si Ovi; 3) Moldova - SunStroke Project & Olia Tira; 4) Germania - Lena; 5) Lituania - Inculto (care nici nu a intrat in finala).

6 iunie 2010

duminica dupa-amiaza...

In ultima vreme, chestia cea mai apropiata de "sport" pe care-am facut-o au fost plimbarile prin parc. Duminica pe la pranz, intr-un parc / gradina, soare si multa umbra, liniste si oameni care stau mai mult in casa; cam asa a fost week-end-ul meu...


Bonus: Pe balcon, florile noastre primesc un fresh de... apa!