31 mai 2010

ucigasi de copii



Daca o sa-mi spuneti ca "nu toti doctorii sunt asa" o sa va raspund ca m-am saturat sa "am noroc de un doctor bun" (care nu ia spaga, care isi face meseria asa cum respira, care empatizeaza cu suferinta mea); daca o sa-mi spuneti ca "si el e om si greseste" am sa va raspund ca realitatile romanesti sfideaza insasi filosofia vietii ("dupa fapta si rasplata"); daca o sa-mi spuneti ca "doctorii sunt prost platiti si de-aia nu-si dau interesul" am sa va arat buzunarele lor de la halat si am sa plusez zicandu-va ca reflexul e deja format si oricat de mare ar avea salariul, doctorul tot va cere spaga; daca vreti sa dati vina pe "spitalele subfinantate de stat" am sa va raspund cu o replica a unui filosof - "razboiul este SI al meu pentru ca AM ALES sa particip la el"; daca-mi veti spune ca "doctorul care a facut greselile astea se caieste" am sa va raspund ca l-as arde pe rug in piata Universitatii pentru pomenirea copilului pe care l-a omorat pentru ca parintii n-au mai avut bani de spaga dupa ce si-au dat ultimii lei pe medicamentele care lipseau in spital. CRIMINALILOR!

PS: Daca "aveti bani" si va ganditi ca voi n-ati ajunge in asemenea situatie va raspund ca si spitalele particulare sunt pline de jigodii cu reflexe "bugetare" care-au chiulit jumatate din facultate si care-ti recomanda sa te operezi de urgenta doar uitandu-se in ochii tai. Asa ca, de-aia va urez un sincer "SA FITI SANATOSI!".

30 mai 2010

eurovision 2011 in germania

Si s-a terminat Eurovision. A castigat Lena (Germania), iar Romania a ajuns pe locul 3! Foarte tare, in conditiile in care au fost destule melodii frumoase in concurs. Mie mi-a placut Albania, dar buna a mai fost si melodia Moldovei, in afara de Romania si Germania. Turcia (locul 2) a adus prea mult cu Linkin' Park ca sa-mi placa, iar Grecia mi s-a parut o porcarie (desi ne-a dat emotii pana la final). Revenind la castigator: cu riscul de a-mi lua niste scatoalce de la Nicoleta (care a zis ca Germania are cea mai buna piesa) o sa zic asa - melodia e buna, desi nu originala; dar Lena ori nu stie ce sa zica ori nu stie cum sa zica (engleza, bat-o vina!). Mie imi aduce aminte de Inna, ma scuzati... Pai ascultati si voi ce da din gurita dupa ce se termina spectacolul (de la minutul 1.30).

living in design - sau viceversa?

Am gasit o sursa de inspiratie pentru amenajarea casei in care locuim - da, da... e lucru serios, nu-i de gluma! - si ma grabesc sa o impart cu voi! Design-ul scandinav rulz!


nota: site-ul se incarca mai greu!

29 mai 2010

ce-am invatat azi...

De aceea, România are astăzi nevoie acută, între altele, să facă distincţia între şefi, manageri şi oameni de stat. E plin de şefi, sunt prea puţini manageri, iar în guvernarea actuală nu avem vreun om de stat. (Andrei Marga)

Într-o ţară în care intelectuali gonflaţi în funcţii îşi caută un nou stăpân, în care oamenii de bună calitate aşteaptă să spună alţii lucrurilor pe nume, în care se crede că democraţia presupune apolitism, în care alternativele sunt privite a priori cu scepticism – într-o astfel de ţară, partea cea mai puţin calificată a sesizat că are un moment favorabil şi acţionează. Când ceilalţi se vor trezi, multe lucruri vor fi fost deja făcute. (Andrei Marga)

Vorba lui David Randall: “Dacă v-aţi plictisit de jurnaliştii profesionişti şi vreti să fie înlocuiţi cu jurnalişti-cetăţeni să ridice mîna cine ar vrea să se trateze la un dentist-cetăţean!”. (Catalin Tolontan)

Doare aşa mult ce scriem că e mai periculos să fii taximetrist decît ziarist în Romania. (Catalin Tolontan)

Dacă ia foc Palatul Cotroceni, nu chemi privaţii, ci pompierii bugetari (Alina Mungiu Pippidi)

dar obrazul !? cat e obrazul?

Moto: "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt" (Herodot)

Basescu si guvernul Boc au reusit sa dezbine poporul asta. Nici nu e chiar greu sa-i asmuti pe romani unii impotriva altora (o stim de la Herodot). Ieri, la radio, o stire: liderul sindical Bogdan Hossu a propus guvernului, ca alternativa la taierea de salarii bugetare, impozitarea drepturilor de autor chiar si a celor care sunt insotite de o carte de munca (si deci, de unde deja se colecteaza impozite). Beneficiarii acestor "noi impozite" propuse de sindicalistul bugetar si insusite de guvern sunt cu adevarat o minoritate (presa si alti liber profesionisti - actori, cantareti, artisti plastici samd). Si-atunci, cand ziaristilor li se vor micsora salariile, or sa-i sustina pe bugetari cand vor face greva?

Apropos de greva. "Generala" pe care o planuiesc sindicatele a inceput deja sa se fasaie: aflu ca pe cei de la RATB si CFR "nu-i afecteaza" (deci nu vor sa intre in greva), cam la fel e si la Metrorex si nici Tarom-ul parca nu prea ar vrea. Ministrul educatiei pune o presiune fantastica asupra profesorilor fluturandu-le pe sub nas 600 lei cat ar trebui sa primeasca cei care vor participa la BAC, dar le arata si alternativa - examenele se vor da cu personal auxiliar din invatamant (bibliotecare, fochisti si femei de serviciu). Elevii si parintii acestora ar trebui sa fie solidari cu profesorii, nu? Nu... cand vrei sa-ti dai BAC-ul ca sa poti pleca la Sorbona sau cand cei mai multi dintre profesorii pe care i-ai avut sunt niste idioti congenitali, numai de solidaritate nu-ti arde...

O stire (si alta aici) de ultima ora vine sa arunce gaz pe foc: salariatii ministerului de interne nu se duc acasa cu mai putin de 4.000 lei pe luna! Ba unii au chiar dublul salariului ministrului. Ieri vedeam o lista cu cat ne costa parlamentarii; pai normal sa renunti la salariu cand tu consumi din bugetul de stat - adica de la mine si de la tine - mii de euro pe luna (Adomnitei are pe statul de plata 7.000 E - evident, nu ia banii astia in mana, dar el atat "ne costa" - desi nu face nici doi bani).

Spitalele cad pe noi, urla foamea-n profesori, liderii de sindicat urla "solidaritate" dar sunt anchilozati in reflexe prea conditionate fata de "putere", pensionarii raman fara medicamente, lucratorii de la patron raman fara locuri de munca pe capete, oamenii de afaceri "isi aduna banii cu magnetul".

Romania, spor la spart seminte...

UPDATE: Liste cu salariile din ministere... aici si aici. Atentiile la salariile de 4-5000 lei ale consilierilor din ministere! Pffff...

muzica "de pe vremea mea"

Bunica incepea sa dea din cap (si sa tina ritmul cu piciorul, daca era in toane bune) cand la radio se dadea charleston sau boogie-woogie. Mama si acum intra un pic in transa cand il aude pe Elvis (cred ca muzica e acompaniata de strigatele fetelor de langa scena "regelui"). Mie imi vine sa ma dau in spectacol miscandu-mi elefanticul trup in metrou la Victoriei cand aud in casti asta...

27 mai 2010

stapanul curvelor

Azi am invatat un cuvant nou la limba engleza: whoremaster! Eu i-am dat lu' Translate a lu' Google sa-mi afiseze ce-ntelege el prin "proxenet" si mi-a relevat o noua intelegere a cuvantului spus mult mai plastic, mai emfazat. Pe langa sensurile mai "down to earth" mi-a iesi si acest... Stapanul Curvelor!

26 mai 2010

design: blanca gomez

Miss Gomez are un simt al frumosului iesit din comun: desenele ei sunt simple, dar cu linii ferme. Imi plac culorile si tonurile pe care le foloseste. Ce mai, o artista!

bicicletele ne scapa de ambuteiaj?

muzica de eurovision

Eurovision-ul de anul asta a inceput misto. Norvegienii au facut super spectacol (2 prezentatoare si un prezentator), lasere pe tavan, o arena super mare, spectacol, ce mai... Din pacate, melodiile de aseara au fost slabute-slabute. Cel mai mult mi-a placut vocea si ritmul Albaniei. Astept cealalta jumatate a calificarilor, joi (am tras cu ochiul pe YouTube si pare-se ca si Germania are melodie faina).

25 mai 2010

o frumoasa poveste japoneza

Aseara am vazut niste desene animate japoneze superbe. Nu, nu e vorba de Sailor Moon sau cine stie ce manga ori hentai. E vorba de o poveste frumoasa rau plina de comori ascunse si invataminte pentru viata (cum imi place mie). M-ar aranja sa locuiesc in Japonia, macar o vreme; mi se par niste oameni care vor sa faca mai mult cu viata lor, care vor sa traiasca frumos. Si asta nu am dedus-o doar din desene animate... :)

Ce-am invatat din Spirited Away (asa se cheama desenul, am uitat sa zic): un lucru facut nu se sterge niciodata, doar ca nu ne mai amintim noi ca l-am facut; ca oamenii se inraiesc (si) din cauza celorlalti; ca ne lasam foarte usor prada poftelor noastre (si devenim porci!!!); ca bunatatea si iubirea sunt nediscriminatorii.


PS: Am o sotie iubitoare de desene animate; Minimax e canalul ei favorit. Am vazut acolo desene maghiare (basme populare), poloneze, cehesti, rusesti, nu mai zic din vestul Europei. Si totusi, romanii de ce nu (mai) au desene animate? Nu mai au nimic de povestit? Cine-o sa ne mai invete copiii ca nu e bine sa furi, ca daca minti lumea se indeparteaza de tine, ca sarea in bucate e cea mai buna forma de exprimare a dragostei? Off...

24 mai 2010

23 mai 2010

simti mirosul?

Sambata dimineata; zi libera, lasata de patron pentru odihna - prilej de bucurie pentru mine si Nico, mai ales ca ceva planuit demult (of, planurile astea...) s-a materializat dis-de-dimineata. "Paine facuta in casa" ruleaza in premiera pentru mine... Mirosul de dospit se simte chiar si azi (duminica), un pic estompat de supa de rosii facuta de iubita mea sotie ("o sa bagam burta-n draci...").





Update: Supa de rosii, in the making...

19 mai 2010

mitingul bugetarilor

"Hai la lupta cea mare!" ar trebui sa spuna intr-un glas cei 60.000 de bugetari asteptati la protestul din Bucuresti. Umar-la-umar vor striga lozinci anti-guvernamentale profesori si mineri, medici si functionari publici si alte "categorii defavorizate" din tara asta. Fiecare va protesta cu "pachetelul de acasa": caiete de dictando, topoare si tarnacoape, pixuri golite de cerneala, top-uri de hartii A4 (asta daca s-or mai gasi prin birouri si nu le-au luat pe toate acasa). Siguranta - guvernatilor - va fi asigurata de SC Jandarmeria Romana SRL care, daca stau prea mult protestatarii in Piata Victoriei, s-ar putea sa strige si ei "Jos dictatorul".

Am vazut ca in spatiul dedicat "luptei sindicale" au fost puse, de dimineata, foarte multe toalete ecologice. "Ce guvernule, ti-e frica sa nu se pise protestatarii pe ei sau ... pe tine?" (titlu a la Click!).

14 mai 2010

free speech, dar nici chiar asa...

In Suedia, la un seminar dedicat libertatii de expresie, un artist a fost atacat de musulmani dupa ce a expus un desen cu profetul Mohamed. Islamistii au sarit la bataie, noroc ca erau si niste politisti pe acolo care nu s-au sfiit sa le umple ochii de... spray!


UPDATE: Tot din categoria "free speech, dar nici chair asa" ce patesti daca pui pana pe geamul masinii de politie, tot in Suedia...

12 mai 2010

pensionarii striga "jos dictatorul"

Pensionarii, mamele in concediu de maternitate, studentii... Toti astia au inceput deja protestele si sunt in strada strigand "Jos Basescu", "Jos Dictatorul" (!!!), "Demisia" si "Jos Guvernul". Mai clar de-atat, nici eu nu puteam s-o spun. Totusi, unde-s "muncitorii"? Intelectualii rasati, stim, sunt la biblioteca, ei se pregatesc sa-si ia un master, un doctorat, ceva... Dar muncitorii?

Iata titlurile zilei, pentru o imagine aprofundata asupra situatiei "maro" in care ne aflam.
***

***

***

***

***
***

***

***

***

***

***

***

***

***

***

***

***

***

***
***

***

***

***


Am lasat la final o stire un pic detaliata, ca un soi de bomboana pe coliva. Cititi si minunati-va motivul pentru care se va taia si din indemnizatia de crestere a copilului...

diligenta cu papusi




Asculta mai multe audio Muzica

11 mai 2010

constantin tanase, despre criza...

Am auzit sketch-ul asta prima oara la Realitatea TV. Mi s-a parut fabulos cat de actual e! Parc-ar fi scris in 2010. Ascultati si va minunati! Eu unul m-am convins ca romanul nu a evoluat in esenta in ultimii 80 -100 de ani. Vai de noi!

note to myself: ... sa nu ma mai duc la festivaluri de cacat

O dupa-amiaza de sambata calduta cu finalitate precisa: filmul cel nou al lui Napoleon Helmis - "Nunta in Basarabia". E primul la care vrem sa mergem de pe lista Festivalului Filmului European. Intram in sala de proiectie a Muzeului Taranului Roman, nu inainte de a ne potoli foamea cu un platou taranesc de-li-cios! Voie buna, vreme frumoasa, atmosfera...

Incepe filmul. Dupa doar cateva secunde de generic, se opreste si se aprind luminile. Hmmm... dupa alte cateva zeci de secunde, filmul se reia. Radem, ne amuzam, "uite cum e in Chisinau", "moooama, cate statui au astia cu Stefan cel Mare si Sfant", doamna din fata noastra rade zgomotos. Timpul zboara usor, mai ales cand te uiti la un film bun.

S-a intepenit. Filmul s-a intepenit; apoi si-a revenit si iar s-a intepenit. Sunetul se opreste si porneste cand vrea el; lumina ramane stinsa, filmul ruleaza (cu intermitente), nimeni nu mai intelege nimic. "Oare masinistul vede ce se intampla in sala sau a dat drumul filmului si a plecat sa fumeze?". La al treilea glitch, ma ridic, ies din sala... in fata usilor, vad un barbos care se agita si cateva dudui: "Va rog sa opriti filmul, ceva e in neregula si nu se face sa chinuiti spectatorii... E pacat de film... Opriti-l, aprindeti luminile, explicati-le ca e o defectiune... dar nu-i mai torturati...". "Da, da...", imi raspunde barbosul tot mai nelinistit acum cu telefonul la ureche. Vreme de 15 minute incerc sa-i conving sa opreasca proiectia; in timpul asta, inauntrul salii, filmul este instrumentul de tortura preferat de "organizatori". Cativa cinefili au cedat nervos si ies din sala...

Aflu ca "barbosul agitat" este chiar regizorul... imi pare rau pentru el, filmul era chiar bun; ce folos. Incerc sa-i ajut si le dau idei de remediere a situatiei: sa redea dupa un alt dvd sau dupa un laptop. Merg in camera proiectionistului sa vad ce se intampla. Acolo, totul se lumineaza, totul se releva: trei indivizi nu-s in stare sa redea un film - unul se sterge la bot de shaorma (si ne explica cu un damf de usturoi ca n-au ce face, cu o mare durere-n cur de filmul european), un nene imbracat intr-un sacou ponosit, cu ochelari si fes pe cap (!!!), sterge cu batista un disc destul de zgariat... Filmul era redat cu un dvd player mai prost decat ce am eu acasa; nu se poate monta un laptop, ca n-au cabluri; lumea se agita de pomana. Totul e pierdut...

Regizorul anunta nefericitul eveniment, in sala e haos, voci manioase se fac auzite, unul chiar striga ca ar trebui sa ia lectii de la clujeni cum se face un festival... masinistul nu e hotarat daca sa lase luminile aprinse; decide sa deruleze filmul pe ecran. Imi iau sotia si plecam... Trist ca n-am vazut finalul unui film bun. Cumva resemnati. In subconstient cu totii ne asteptam sa ni se intample mizerii de-astea cand iesim la film, nu-i asa?

PS: Festivalul Filmului European 2010 a fost promovat cum nu se poate mai bine, nu stiu de ce n-am inteles de la inceput mesajul! Este EXACT ca in filmul asta... Ma rog, mai putin tipul cu muschi care in realitate arata ca un homeless...

10 mai 2010

programul "ultima spaga"

Intre doua calupuri de publicitate, poporul roman se duce la frigider, deschide usa si... si... e goooooolllll!!!! Revine la "hrana spirituala" (noooo, nu ma luati cu cartile, suntem in secolul vitezii si al electronilor) si asteapta sa vada ce-a mai zis presedintele, primul ministru si "ministrii de resort". Se indigneaza, pufaie, mai bea o gura de bere, iar injura...

Celor care stiu ca "nu e bine sa tii in tine" (supararea, fireste), cineva - nu se stie exact cine - va invita, vineri 28 mai ora 18, la parastasul Guvernului Romaniei. Programul "Ultima Spaga" are un obiectiv simplu: vii la data stabilita in fata Guvernului (Prefecturii, daca nu ai onoarea sa locuiesti in Capitala), lasi un banut de 10 bani pe trotuar si le canti "Multi Ani Traiasca la Inchisoare!", versiunea de criza.

Mai multe amanunte, aici.

7 mai 2010

d-evolution

e ceva cu natia noastra ???

Se pleci intr-o tara "civilizata" (putina limba de lemn de dimineata, nu strica) e lucrul pe care si-l doresc cei mai multi romani intre 25 si 35 de ani. "Go West"-ul pet-shop-boys-ilor mi se pare ca pluteste in aer, ca guvernul face tot posibilul sa ne convinga ca nu e in stare sa tina Romania in frau si ca nu e de trait aici...

Totusi, sa pleci in Suedia ca sa faci gratar pe balcon si sa scoti aproape 2 minute onomatopee precum "aaahhhaaa... aaa... aaahhahaaaa... la gratar, la gratar... aahaaaa... la gratar, uite.... ahaaa...aaaa..aahaaaa.... la gratar, la gratar... viata, viata... la gratar" mi se pare ca nu trebuia sa te obosesti sa pleci din tara ta. Ai senzatia ca oamenii o duc acolo atat de prost, incat, atunci cand fac un gratar (aaaahhh.. la gratar!!) se simt in al 9-lea cer.

6 mai 2010

scrisoare catre tara mea

Sunt emotionat, pe bune... In sfarsit elita, oamenii de bine, intelectualii, artistii, toti cei cu mintea limpede si capul pe umeri s-au adunat in vocea unui Mare Anonim care se da drept Alexandru Tocilescu (regizorul) si spune lucrurilor pe nume. Nu va asteptati la solutii salvatoare, nici minuni; el nu vrea sa salveze, vrea SA SE salveze - individual, egoist, din cel mai autentic spirit de conservare. Aici, nimic nu mai e de salvat...

"Scrisoare către ţara mea"

Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.

Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.

Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă. Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă(azi la putere iar), termopanele lui Adrian Năstase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circade poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc " profesioniştii " televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator, despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri.

Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria , şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi, distracţie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.

Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm.

Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc.iar cei de azi la puterescapa. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara. Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea."

Multumesc, Alina!

5 mai 2010

cel mai tare brand de tara

Sloganul pe care norvegienii il folosesc ca sa-si "vanda tara" (sic!) mi se pare senzational de simplu si bine spus. Bine, spre deosebire de romani (care inca se chinuie sa gaseasca brandul de tara... ce sa-ti zic!) ei mai fac si ceva cu tara lor... ;)

click!

recomandat de dilema veche

"Sunt doua feluri de televiziuni: televiziunea inteligenta, care face cetateni greu de guvernat, si televiziunea imbecila, care face cetateni usor de guvernat."
(JEAN GUÉHENNO)

4 mai 2010

la FotoCabinet

Eugen Ciocan face fotografii interbelice. Cum adica? Pai, te imbraca in costumele à la belle epoque, te scoate in strada (zona Lipscani, de preferat, ca acolo lucrurile au cam ramas incremenite in istorie) si, la final, iti da niste printuri "invechite" (sepia). Atelierul maestrului, in imagini...










un articol mai bine scris aici