indrazniti!

Avertizare: Cuvintele pe care le voi scrie nu sunt cuvinte mari... Ideile pe care le exprima ele, insa, ar putea fi.

Noul an a debutat cu stangul, pentru multi dintre noi. Unii isi cauta de lucru; altii isi apara locurile de munca; altii se uita ingroziti la stirile de la tv unde vad cum guvernul se joaca cu soarta lor si a copiiilor lor; altii se gandesc sa-si mai ia un job; altii sa-si deschida, poate, o afacere (de nevoie, desigur). Un lucru e cert: cu totii ne temem, unii, fara sa stim, de 2010.

Zilele astea am o neliniste care, in loc sa se dimineze, o data cu rezolvarea problemelor, parca se amplifica... Intr-o singura zi am avut doua momente de emotie in stare pura, de luciditate dureroasa. Primul a fost de dimineata, in metrou, cand am ascultat "Great Beyond" (R.E.M.). Am simtit ca Michael Stipe vorbeste despre mine...

I'm pushing an elephant up the stairs

I'm tossing up punch lines that were never there

Over my shoulder a piano falls

Crashing to the ground...

Al doilea, cand am descoperit ca Will Smith nu e doar un actor (cititi aici mai multe), asa cum va spuneam si despre Dan Puric. E un individ care vrea, care spera, care munceste, care indrazneste. Si mi-am adus aminte de The Pursuit of Happiness, un film superb, pe care l-as vedea in fiecare luna macar o data, asa, ca sa-mi aduca aminte (nu ca vremurile pe care le traim m-ar lasa sa uit...) despre ce inseamna SA FII. Scena care m-a marcat si care ma va urmari, probabil, pentru totdeauna este cea in care tatal is duce copilul sa doarma in wc-ul unui mall, intr-un "pat" din hartie igienica (pentru ca nu avea unde in alta parte) si-i protejeaza somnul acoperindu-i urechile, cu lacrimi in ochi...