30 ianuarie 2010

geniul colectiv in comunism

O vorba de duh pe care-am auzit-o de la un fotograf / arhitect roman: Andrei Pandele. O mostra de geniu popular, de brainstorming, de "traire in comunism"...

"Imposibilul il Rezolvam pe Loc, pentru Minuni Reveniti Maine Dimineata !"

Sunt multe "vorbe" care s-au nascut din felul in care traiau romanii in anii de glorie ai comunismului. Unele nu tocmai bune pentru mentalul colectiv: "Merge si asa" mi se pare cea mai paguboasa. Sau ideea de a face o fabrica cu "pierderi programate", adica care sfideaza regula de aur a unei afaceri - intentia de a face profit. La noi, fabrica dadea de munca unor salariati (care intretineau niste familii) si rapsundeau unei nevoie a societatii pentru produsul X. Ce mai conta ca costul de productie era mai mare decat pretul produsului finit? :)

wallpaper for free!

Dupa cum ati vazut, am "produs" ceva fotografii zilele astea. Asa ca m-am gandit sa va ofer un wallpaper, pentru calc-ul vostru. Daca va place, descarcati-l de aici... Alegeti in functie de rezolutia pe care o folositi apasand pe imaginile de mai jos!

o insula de romanitate

Am fost la MTR (Muzeul Taranului Roman) sa fac cateva fotografii unor expozitii. Mi-a placut ce-am vazut, mai ales ca nu mai intrasem in muzeul propriu zis niciodata. Acum, sa nu va inchipuiti ca la MTR umbla cainii cu colaci in coada (ca si acolo bate un vand de saracie de-ti ingheata sufletul), dar parca stiu sa se vanda ceva mai bine decat altii. Arta traditionala romaneasca are potential, domn'le!

Mi-a placut un citat, de pe o fotografie:

Satul are doua scoli, pe cea veche de cand lumea, unde copiii invata de la toti oamenii, de la animale, de la pasari, de la pomi, de la cer si pamant si scoala noua cu invatatori si invatatorese, cu banci, cu tabla, cu abecedare, cu recreatii, cu lectii pentru acasa si asa mai departe. Scoala noua are o poveste scurta de vreo 200 de ani...













© FotoZaharia / 2010

28 ianuarie 2010

cand sportivii gandesc

Cand aud / vad / citesc / aflu ceva emanat de un om destept, imi apare din senin un rictus, un soi de stare de bine imi amorteste creierul si ma las dus de val. Pana sa ies in strada, mai ca-mi canta in cap melodia lui Armstrong: "what a wonderful world it would be!".

Din discutia asta am descoperit un astfel de om. Textele lui Alexandru Enasescu (un tanar care a studiat in Anglia, de unde a scris cronici sportive pentru GSP.ro) te fac sa uiti de Mititelu, de Borcea, de Becali, de golanii de pe stadioane, de mafia fotbalului romanesc si sa te gandesti ca lumea fotbalului, cel putin in Premier League, nu e chiar asa de gretoasa, de ne-vazut.

Am gasit un post cu replici celebre scoase pe gura de "oameni ai sportului" din UK, o colectie facuta de BBC. Mi-a dat senzatia ca antrenorii de la ei nu sunt chiar niste "glugi de ciocani" si ca au ceva in cap. Cateva exemple, mai jos...

Roy Keane, despre fani: "Cand jucăm acasă, probabil iau câteva halbe şi sandvişuri cu creveţi. Cred că unii dintre oamenii care vin pe Old Trafford nu sunt în stare să scrie pe litere fotbal, darămite să-l înţeleagă."

Brian O'Driscoll: "Cunostinta înseamnă să ştii că roşia e un fruct, înţelepciune e să ştii să n-o pui în salată de fructe."


26 ianuarie 2010

cel mai bun "ceva"

Americanii au o vorba care ma urmareste si pe care probabil n-am s-o uit niciodata, daca timpul nu mi-a sters-o pana acum din memorie: "Be the best of whatever you are!". Din pacate, "cel mai bun" nu poate fi decat unul singur. Locul doi e "the first looser", ca sa va mai servesc o portie de intelepciune made in USA.

M-am gandit sa zic toate astea cand am aflat ca Nico a facut un interviu cu Cristian Topescu, cel mai cunoscut comentator sportiv, poate primul care a pus in nomenclatorul "nescris" al televiziunii profesiunea asta. Nu am fost niciodata microbist sau amator de sporturi, fie ele si la tv; dar tata ma tinea langa el la meciurile nationalei de fotbal (atunci tin minte ca avea voie de la mama sa fumeze in sufragerie, timp de 90 de minute). Comentariile sportive ale lui Topescu sunt ale unui om disciplinat, metodic, care nu vorbeste ca sa ocupe un orar sau sa se afle in treaba, la tv. "Rrromania" zis apasat sau vestitul "ai nostrii" sunt doar doua dintre licentele de comentator ale lui Cristian Topescu, doua ticuri verbale care-l dau de gol. Ascultati-l...

25 ianuarie 2010

care incalzire globala?

De dimineata, cand m-am dus sa mut masina parcata ilegal (adica pe la 8.30, ora la care "ridicatorii de masini" nu sunt inca pe strada mea), aproape ca nu-mi mai puteam regla respiratia de frig ce era. In masina, display-ul a pornit mai greu decat de obicei: -16 grade! Am auzit apoi la radio ca in Bucuresti minima zilei a fost de -21. Iar in Covasna -34. Uhaaa!!!

Cu toate astea, pe la 11 mai erau doar vreo 10 grade negative. Conditiile de circulatie, insa, au ramas "de vis": trafic ca la nebuni, smecheri cu cauciucuri de iarna care-si permit sa mearga in continuare cu 80 la ora pe linia de tramvai si de care e bine sa te feresti, insule de gheata pe sosele, "gheata (si) la mal" pe toate arterele principale si drumuri laturalnice complet inghetate; la fel si "locurile de parcare" unde, daca omul care a avut masina n-a dat zapada cand era moale, acum, cand e ca piatra, nu mai are nicio sansa. Primariei nici ca-i pasa...

Am apreciat in mod special gheata din parcarea Gold & Platin (dealerul Opel din Bucuresti, unde am fost sa-mi schimb un bec ars de faza scurta, dar nu s-a putut pentru ca "electricianul e in pauza de masa"). Dupa ce ca "parcarea" nu vazuse si ea o lopata, o mana de sare or something, mai erau si masini parcate, asa, in ciuda... accidentului! Dupa ce-am reusit sa gasesc un loc liber (dar plin de gheata) m-am chinuit singur vreo 10 minute SA IES din el. Asa ca, mare atentie in ce va bagati zilele astea. Ca de miercuri, aud ca vine caldura: zero grade deja suna bine, nu?

24 ianuarie 2010

tu ai bicileta... incarcata?

Bicicleta de pe balcon mai are o sansa. De reabilitare... Am acoperit-o protector cu un pled vechi, ca sa nu rugineasca pana cand zapada asta (care nu mai trece) o sa fie old news. Pana atunci, caut idei si moduri noi de a o folosi. Si acum am gasit ceva chiar interesant...

Explicatie: Two thieves on a motor-scooter flew by and snatched a womans purse on a street in Wenzhou, China. Surveillance video shows a man riding a bicycle. As he was passing by the front of a hotel near where the thievery happened, he stopped, calmly got off his bicycle, picked it up, and then threw it at the thieves. The bicycle hit them, they lost control, and crashed to the ground.


22 ianuarie 2010

cine-s astia, frate ??!!

In drum spre casa, in metroul de 10.30 de la Pipera, am vazut harta Metrorex (pentru a cata oara!) si m-a lovit ceva in moalele capului: cati dintre voi stiu de unde onoarea ca unele statii de metrou sa se cheme dupa numele unor ilustrii necunoscuti, ca sa folosesc cliseistica zilei.

Iartata sa-mi fie ignoranta / cultura generala precara, dar eu nu stiu cine au fost urmatorii: Costin Georgian, Petrache Poenaru, Dimitrie Leonida sau Nicolae Teclu. Voi stiti? Va rog sa ma luminati...

21 ianuarie 2010

revelatie de seara

Uitandu-ma la niste fotografii cu Basescu, am realizat o chestie: existenta lui Ceausescu n-a fost in toate aspectele ei malefica. De ce?

Pai, amintiti-va ce curat se facea in oras daca afla primaria ca vine tovarasu' in vizita; copaci toaletati si vopsiti, strazi curate, pamant sapat, blocuri vopsite si alte asemenea activitati de "curatenie". Bineinteles ca era doar o senzatie; bineinteles ca era o minciuna; bineinteles ca era doar o spoiala; dar, pentru o luna-doua, ERA CURAT si FRUMOS (asa cum la altii e mereu, by default).

Acum, cand trece Basescu prin Braila, credeti ca cineva se ingrijeste sa aleaga vreo buruiana din fata Primariei sau da cu sapa in spatiile alea verzi? Aiurea... "Ce, presedintele n-a vazut mizerie si la Bucuresti?".

ATENTIE! Incepe fursecareala!

Da, Fursecul Mecanic (am mai scris pe blog despre el) vine tocmai din Berlin sa ne dea niste cookies gratis. Bine, dar asta daca le meritam, nu asa, ca suntem noi frumosi! Fursecurile trebuie GASITE, in urma unor indicii pe care acest Geppetto al dulciurilor de calitate le va da pe blogul sau. Urmariri prin metrou, la ceas de seara, adrenalina... Ah, de-abia astept!*

* ... sa-l cunosc pe cel care face astfel de "jocuri de societate" cu miza... zaharoasa!

de-aia n-are ursul coada...

Istoria recenta ne arata ca romanii nu invata nimic din greselile trecutului. Si ce daca l-am (au?) omorat pe Ceausescu? A zburat raul la D-zeu? Raman la parerea mea, ca raul cel mare a fost facut de cateii lui Ceausescu, presedintele RSR fiind primul prostanac al tarii, un cizmar cu intentii bune si ambitii regale.

Securistii, comunistii cu tatuaj pe brat cu "minea lubliu Lenin" si toti ceilalti care-si ascundeau dracii din inima lor in spatele ordinelor (dar care omorau in bataie detinuti pentru ca asa a fost ordinul, ce sa-ti spun...) traiesc bine-mersi in tara asta. Au apartamente, unii au prins dupa '90 gustul afacerilor si al banilor, nu-i arata nimeni cu degetul la coada la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor "Umanitatea" (haaahaaa!!!!). Cine sa mai urasca un pensionar, un batranel / o babuta simpatica, gata sa-ti arda o lopata in cap daca-l calci pe bataturi?

O stire pe care-am citit-o aici zice ca niste tineri istorici de la Iasi vor sa faca dreptate (and justice for all, va zice ceva?). In sensul asta ei propun diminuarea pensiilor - de cateva ori mai mari decat ai "pensionarilor de rand" - pentru cei care au lucrat in Securitate.
Considerăm că este profund imoral ca promotorii unui sistem criminal să se bucure de impunitate într-un regim democratic şi, în plus, să beneficieze de favoruri. Orice reformă care vizează modernizarea statului nu poate fi compatibilă cu onorarea acelora care au transformat statul în instrument de represiune politică, în perioada 1948-1989.
Nu stiu daca initiativa tinerilor lupi de istorie o sa aiba vreun ecou in randul parlamentarilor (si ei niste securisti / tortionari / pensionari sinistrii / golani cu servieta / afaceristi post '89). Ce stiu e ca Romania e condusa in continuare de securisti si ca asa o sa fie muuuulta vreme de-aici incolo.

Ar trebui sa avem MACAR o organizatie care sa lupte IN CONTINUARE cu comunistii (nu comunismul), cu securistii (nu securitatea) si care sa fie atenta la tot ce fac activistii de partid in democratie. Si cand ii prind, sa nu-i lase sa-si bata joc de poporul asta...

UPDATE: Si o foto care sa nu zica Viorel ca e furata...


© FotoZaharia

cateodata...

19 ianuarie 2010

suedia, de sus

aparente inselatoare...

Care-i algoritmul dupa care traduc romanii titlurile filmelor? Si mai ales, cine decide cum se cheama un film in romaneste? Daca stiti, nu va sfiiti sa-mi ziceti si mie... Pana atunci, am dovada ca ori eu nu mai stiu lb. engleza, ori unii vor sa faca pe artistii...

16 ianuarie 2010

"aici radio europa libera"

Tu ti-ai adus arhiva Radio Europa Libera acasa? Daca nu, poti sa o faci donand 2 euro prin SMS la 8820. Eu asa am facut...

Imi amintesc cand parintii mei ascultau REL, cu usile inchise, cu urechea lipita de radio-ul Mamaia pe care-l adoram si care canta cat era ziulica de mare (tata chiar adormea cu el deschis - acum adoarme cu OTV-ul, ce vremuri...). Se auzea prost, dar mesajele care veneau in sunete ondulate erau singurele informatii pe care puteai sa pui baza.

In decembrie 1989, stirile despre Timisoara au putut fi auzite de catre toti romanii prin vocea dizidentilor care-au ales sa-si expuna viata. De-a lungul anilor, unii au fost asasinati de catre Securitate pentru ca au slujit poporul roman, si nu l-au abandoneze cand puteau foarte bine sa bea vin de Bordeaux si sa fumeze tigari de foi la terasele pariziene.

La 20 de ani de la instaurarea democratiei si a capitalismului, comunistii de tip nou se fac ca ploua cand vine vorba de REL, poate singura fereastra catre occident, catre normalitate. Cum bine zicea Liviu Mihaiu, despre Europa Libera ar trebui sa citim multe pagini in cartea luptei anti-Comuniste.

Pe Facebook, Radio Romania Libera a pus piesa asta. E una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am auzit vreodata. Un sistem filosofic in 3.52 minute...




All the times, that I've cried
Keeping all the things I knew inside
And it's hard
But it's harder to ignore it

If they were right--I'd agree
But it's them--they know
Not me That I have to go away

15 ianuarie 2010

(h)istoria la zi

Iata ca tot despre o revista o sa va spun si-n postul asta. De data asta e vorba de o versiunea noua a Historia, un proiect resuscitat de o echipa tanara si inimoasa (Florentina e unul din oamenii de la varf!).

Nu credeam sa ajung sa rasfoiesc o revista de istorie, decat poate de nevoie. "Historia" mi-a dovedit contrariul! Are subiecte foarte mistoace ("Regii Romaniei pe intelesul analfabetilor de tip nou", "Antonescu la judecata istoricilor", "O scoala pentru un copil: Voievodul Mihai", "Bombele atomice ale antichitatii") si fotografii de colectie, pe care nu le mai vezi in alte parti. Ce sa mai, o mica mina de aur pentru un pasionat de fotografie!

Layout-ul este indraznet, modern, desprinzandu-se de epoca Magazinului Istoric (desi asta era o revista pentru care romanii facusera o pasiune in comunism), iar cei care semneaza au o prestanta / expertiza importanta ca sa poata sa-si dea cu parerea (Zoe Petre, Ion Cristoiu, Adrian Cioroianu, Alex Mihai Stoenescu, Razvan Theodorescu s.a.).






Nu e "Libertatea", dar nici "Idei in Dialog"; e usor de citit pentru ca arata bine; te prinde pentru ca are fotografii de arhiva; nu o lasi din mana pana nu citesti macar jumatate pentru ca, nu-i asa, rau n-are cum sa-ti faca...

NB: O posibila tema pentru numerele viitoare: evenimentele mondene in perioada interbelica! Ma gandesc aici la o fotografie din arhiva electronica LIFE Magazine...


© LIFE Magazine

14 ianuarie 2010

dilema (veche) a facut 17 ani

Azi revista Dilema ("invechita", deci mai buna) face 17 ani. La anu', dansam si ne imbatam la majoratul ei... Dar nu pe manele / spirt medicinal contrafacut, ci pe vioara lui Caliu / vin de Bordeaux. Revista asta nu se schimba decat in bine. Nu a fost un moment in care sa o iubesc prea mult sau sa-mi fie indiferenta; nu m-a dezamagit niciodata pentru ca nu am asteptat mare branza de la ea; dar m-a surprins mereu un soi de aristocratie pierduta, cu texte scrise parca din exil. Revista miroase mereu a vechi (din nume, pana-n culoarea galben-imbatranita a foii pe care e tiparita), layout-ul ei avand un soi de appeal care-ti da senzatia de fragilitate (sa nu o indoi de prea multe ori, ca se rupe, ca un manuscris...).

Plesu e mereu cu un picior in Romania si cu celalalt in occident. Are o mina parintesc-protectoare cand vorbeste despre romanismele zilei sau cand isi exprima nedumeririle sincere de ce alte natii sunt admirabile. Mircea Vasilescu e un papusar jovial, un administrator constiincios, un redactor-sef caruia nu-i place sa-si arate muschii. Chivu si Matei sunt tinereii pe care lumea i-a luat in serios pentru ca ei au facut asta primii si care fura, dom'ne!, fura meserie sperand ca nu-i vede nimeni. Cei plecati (dar nu uitati) atarna greu in caseta redactionala: articolele dnei Boiangiu sunt fara cusur, de la primele numere pana la ultimul, iar Alex Leo Serban (sustras din cotidianul romanesc) face spectacol cu limba romana cand ne proiecteaza cate un film. Radu Cosasu ameteste cititorul cu parabole si vorbe "de nu le poti duce", in timp ce Cristian Ghinea (o tanara speranta a Dilemei) face pe economistul care vede si simte monstruos.

L-am lasat la urma pe Lucian Mindruta. L-am citit mereu; textele lui sunt ale unui "om ajuns" (intelectual, material) care se incapataneaza sa traiasca bine in Romania, dar tanjeste dupa escapade culturale ale "vietii de peste hotare". Episodul cu inselatul sotiei, dar mai ales cu felul in care a simtit nevoia sa se scuze la TV, in prime-time, mi se par, oricum le-as intoarce, atribute ale unui om care mimeaza inteligenta. Asa ca, de-aia zic, "maybe you're not that smart, after all...". Dar textele din Dilema, da.


Primul numar din Dilema, fotografiat de Verbiaj, care are amintiri mult mai aplicate...

batalia continua - pe online*

Ziarul Business Standard a fost inchis. Maine-poimaine se intalneste AGA si decide ce face cu el (ce plateste oamenilor dati afara in prag de Craciun, ce se intampla cu activele pasive si cum fac sa-si mai recupereze ceva din investitii). M-am uitat cum site-ul ziarului a ramas impietrit in stirile din ultima zi de BS (24 decembrie 2009) si nu a mai fost actualizat. Am pus pe seama vacantei de sarbatori prelungita...

Azi, colegul si amicul Lucian Davidescu, mi-a trimis o invitatie pe Facebook sa devin fan-ul lui Standard.ro. Asa am aflat ca site-ul este acum o platforma de "comentarii, bloguri si opinii Money.ro" (ceva gen Vox Publica, dar cu subiecte business). La conducerea siteului s-au mai schimbat lucrurile "pe ici, pe colo, prin partile esentiale", Dragos Stanca degrevand-o pe Andreea Groenendijk de grijile manageriale si lasand-o sa-si continue "proiectele personale" (of, au oamenii astia un talent de a justifica o plecare...). Nu-i bai, domnisoara o sa se descurce (priviti aici).

Imi pare foarte bine ca standard (chiar si fara business si cu .ro in coada) o sa mai ramana in atentia publicului cititor de stiri de afaceri. Am vazut ca unii dintre fostii colegi "cotizeaza" la nevoia de informatii economice a romanului; mai sunt si chestii de reglat (parca prea sunt amestecate analize subtile si bine scrise, semnaturi ale oamenilor cu bani si stiri facute pentru a fi citite de pe prompter, la The Money Channel).

Exista si o versiune PDF a site-ului, in trei pagini (ma intreb cine le face DTP-ul??), cu preluarea layout-ului de la vechea sectiune "Opinii & Comentarii". Art directorul nostru, Cristian Lipan, nu cred ca ar fi fost foarte incantat de ce-a ramas din ziarul lui :)

Multumesc Lucian, mi-ai dat o veste buna!




* In vremurile bune, cand nu se prevestea nicio criza financiara, se dadea o batalie intre cele doua cotidiene de afaceri care contau: Ziarul Financiar (un mamut de presa, un ziar in care Adrian Sarbu a pompat enorm si care a avut avantajul primul venit) si Business Standard (un outsider, un ziar ivit ex nihilo, care a crescut in calitate si notorietate mai bine de doi ani).

13 ianuarie 2010

sclavii vedetelor din presa

UPDATE: Vezi la finalul articolului...

* * * * * * * * *

Desi sclavia a fost abolita in Principatele Romane prin anii 1845 - 1855, unii considera ca le-ar prinde bine un ajutor pe care sa nu-l plateasca pentru munca prestata, ba mai mult, daca se poate ca negrul sa-i fie si recunoscator, cu atat mai bine...

O stire ceva mai veche, dar care merita punctata, are ca varianta scurta urmatorul enunt: Cristina Bazavan isi cauta "intern". Adica, un asistent redactor sef. Adica, un baiat / fata care sa faca treburile mai putin placute, de rutina, ale meseriei de jurnalist. Nu, nu e vorba de o secretara, cum gresit ati gandit...



Daca sclavul inghite in sec la partea cu "nu e platit", afla mai departe cum este, totusi, recompensat...



Mi-a ramas mintea la "acces la informatii despre media ca business la un nivel la care n-ar avea cum ajunge prea curind". Sau "n-ar avea CUM SA ajunga prea curand"? Sau "n-ar putea ajunge prea curand?" Cine mai stie...



... si la final, ramanem prieteni. :)

Repet ce i-am scris si Cristinei, pe blog: "cea mai injositoare munca este cea neplatita!". Mi-a marturisit sentimentul ei "ca oamenii nu reusesc sa faca lucruri bune, pt ca dau peste unii ca tine" (ca mine, n.m.). Adica noi, toti astia care luam salarii, nu facem lucruri bune? Pentru ca luam bani pentru munca noastra?

Oricum, daca dupa ce terminati de citit articolul asta va bate gandul sa munciti ca "intern", dati-mi un mail inainte; nu am notorietatea (si nici experienta, ori expertiza Cristinei), dar cred ca pot oferi si eu "o experienta intensa" despre munca de editor-foto. Nu va speriati, nu veti avea mult de lucru: maxim 10 foldere cu tot felul de fotbalisti din liga a III-a de arhivat / pe zi (cu Sexy-braileanca sau Alina Plugaru nu va bateti capul, le fac eu...), cel mult 12 ore de stat la munca si sa-mi raspundeti la mail-uri (si la telefon, doar daca suna aia de la banca sau de la leasing). In afara de "experienta intensa" plusez si va dau si o pizza + bere la sfarsitul saptamanii. Ei, parca suna mai bine, nu?

Oare CTP are pe cineva sa-i scrie "dupa dictare" din pasiune? Dar lui Cristoiu, ii raspunde cineva la mail-uri pentru ca e fan Cristoiu? Dar lui Tuca cine i-o duce servieta pe scari, doar pentru ca vrea sa invete sa scrie articole?

UPDATE: Pentru ca dna Bazavan nu suporta criticile directe, am primit un comentariu adresat ei, care nu a fost aprobat (ca de altfel si ultimul meu comentariu!). Il redau aici, poate cineva are de invatat din el...

„Chestiile foarte misto“ le-am invatat muncind, la inceput de meserie, pe bani foarte putini, dar m-am spetit pentru articolele mele, pentru informatiile aflate, mi-a aparut numele intr-un ziar si pe un articol facut de mine: mers pe teren, luat interviu, scos interviu si paginat interviu. Erau bani putini, dar munceam cu placere, pentru ca nu eram sclavul nimanui, poate doar al ziarului, dar asta inseamna sa faci meseria de jurnalist. Dupa doi ani, au venit si banii. Am invatat sa scriu, sa fac interviuri mai bune, sa gasesc subiecte. Nu inteleg un lucru la doamna Cristina Bazavan, jurnalist cu vechime, de ce are nevoie de cineva sa ii scoata interviurile. Cea mai mare placere a mea, ca jurnalist, e placerea de a sta fata in fata cu omul respectiv, de a povesti, cu reportofonul in fata. Stiu ca apoi ajung in redactie si scot 30.000 de semne si poate stau o zi intreaga sa transcriu interviul, dar asta face parte din munca mea. Si nu e o satisfactie mai mare sa iti duci treaba pana la capat. Un mare regizor de film mi-a spus la un moment dat: "Nu era mai usor daca iti raspundeam la intrebari pe email?" I-am raspuns: "Si atunci care mai era munca mea?" Un sfat pentru doamna Bazavan: daca tot sunteti jurnalist, va rog sa va faceti treaba pana la capat si daca aveti de gand sa ajutati un biet tanar care aspira la meseria de jurnalist, va rog sa o faceti cu cele mai bune intentii, nu punandu-l sa va faca treaba, pe post de sclav neplatit. Si tare mi-as dori sa apreciati mai mult meseria de jurnalist, nu sa o tratati superficial si cu un vocabular care nu va face cinste.

...un jurnalist de meserie

12 ianuarie 2010

un banc la ceas de seara...

A Polish immigrant went to the DMV to apply for a driver's license.

First, of course, he had to take an eyesight test. The optician showed him a card with the letters:

'C Z W I X N O S T A C Z.'

"Can you read this?" the optician asked.

"Read it?" the Polish guy replied: "I know the guy!"

mi-am instalat windows 7

Sunt fascinat! Nu credeam ca o sa-mi mearga un sistem de operare mai bine decat XP-ul, dar, iata-ma, o spun: Windows 7 merge la fel (sau poate chiar mai bine) ca Windows XP! Tema Aero e dementiala, update-urile facute mi-au adus niste efecte grafice pentru NVidia 8500GT si mi se pare un concurent serios pentru Mac OS X Snow Leopard. Si asta o spune un om care nici nu a vrut sa auda sa-si instaleze Win Vista si e fan-Apple pana la moarte (desi nu am unul...)!



Drivere: Nu mi-au trebuit. Cel putin pentru setarile minime: placa de reatea, sunet, video... Toate au fost recunoscute by default.

Desktop preview: Imi place ca imaginile pe care le pui pe desktop au un mic preview (ca la OS X!). Trebuie sa-l mai gadil sa vad daca face preview si la alte tipuri de fisiere (pdf, mp3... samd).

Aero: Marginile ferestrelor translucente! Senzational...

ALT+TAB: Selectarea ferestrelor se face cu aceeasi combinatie de taste, dar preview-urile sunt mult mai mari si, in momentul in care ajungi pe una din ele, o selecteaza automat. Cu toate astea, parca e prea ingramadit la un moment dat.

XP: Acum am dual boot cu win XP. Am vazut ca o parte din programele instalate sub XP ruleaza si sub 7, chiar din Program Files-ul lui XP. Nice! Unele, insa, trebuie puse in win7. Mi se pare corect... :)

Shortcuts: Scurtaturile de la XP le veti gasi si la win7, asa ca nu va speriati daca nu gasiti My Computer pe desktop; puteti folosi cu incredere Steag+E!

Desktop search: Nu, nu se cheama Spotlight, dar face cam acelasi lucru: cotrobaie prin fisiere (inca nu stiu daca doar prin cele din System sau prin toate HDD-urile - am senzatia ca prima varianta e mai corecta). Daca aveti nevoie de un program sa ruleze, doar deschideti Start si scrieti numele fisierului in casuta unde scrie Search programms and files. It's that simple!

Deocamdata, atat am descoperit bun si frumos la Win7. Dar nu "ma joc cu el" decat de vreo 3 ore (doua aseara, una azi de dimineata...).

un banatean acuza

Am dat peste un "blog de banatean" caruia ii plange inima dupa perioada care-a facut celebra vorba ca "tot Banatu-i fruncea!". E un roman caruia ii pasa de zona aia, de "oamenii lui", mai mult decat de Romania, de Capitala. Nu-l condam; romanii de acolo (si din Ardeal, si Maramures) au avut ceva frumos. O spune unul nascut in Braila si trait la Bucuresti, dar care a fost cam peste tot si stie cum sta treaba cu oamenii si locurile acestei tari.

La Timisoara am fost in 2008 si va spun, daca cumva n-am mai facut-o, ca mi s-a rupt inima de orasul ala, de oamenii de acolo. Parea un loc abandonat, uitat de guvernul Romaniei, parasit de nemtii care traisera si influentasera viata celor de acolo, plin de tigani, de ruine proiectate la Viena, cu drumuri ingrozitor de proaste (Arad - Timisoara si Timisoara - Lugoj sunt doua nenorociri de trasee!), dar cu oameni suprinzatori de calzi si amabili, de primitori si, in felul lor, optimisti. Din pacate, cei care s-au incapatanat sa nu plece in Ungaria sau Germania, stau impietriti de simtirea vremurilor si nu stiu CE si CUM sa faca pentru ca orasul / regiunea lor sa redevina "fruncea tarii".

Pe blogul lui Dan-Adrian Caramidaru, cel despre care va ziceam la inceput, am citit doua texte foarte bine scrise (aici si aici), despre conditia banateanului in 2010. Pentru ca nu mai vrea sa se lamenteze, romanul nostru strange impresii despre Banat si ce ar trebui facut ca lucrurile sa se schimbe - ca si cum asta ar fi posibil...
Din placa turnantă a unui stat mare, puternic și bogat, Banatul a ajuns periferia jegoasă a unei țări în care, de cel puțin 20 de ani, bunul simț, rațiunea și normalitatea umblă în zdrențe și se pitesc pe la colțuri. Inclusiv votul masiv pro-Băsescu din județul Timiș dovedește asta. (Dan-Adrian Caramidaru)

clic pe foto pentru galerie

9 ianuarie 2010

romanian classic

Daca un strain te-ar intreba cum e in Romania, ce i-ai zice? Eu i-as raspunde cu doua spot-uri, la care-mi vine sa plang...


Spot Romanian Classic Birocratia RO
Vezi mai multe video din Reclame


Spot Romanian Classic Mita
Vezi mai multe video Haioase

7 ianuarie 2010

running and reading

doua "stiri cu masini"

Prima zice asa: pe podul Grant au aparut - pentru prima oara, daca ma intrebati pe mine! - oglinzile convexe! Doamne cat le-am asteptat! Doar eu stiu cat am injurat primaria ca nu sunt acolo de fiecare data cand trebuia sa urc pe pod si de cate ori nu m-au claxonat altii pentru ca le taiam calea fara sa vreau...

A doua zice asa: In episodul 7 din seria 14 a Top Gear (adica cel mai nou), Jeremy Clarkson face PRAF o masina care a devenit fita nationala printre romanii cu bani, dar fara prea multa cultura automobilistica. Nu vreau sa ma laud, dar eu am zis din prima zi in care-am vazut-o ca BMW X6 e o masina urata! Acum, Clarkson ne zice de ce e si foarte proasta...

6 ianuarie 2010

indrazniti!

Avertizare: Cuvintele pe care le voi scrie nu sunt cuvinte mari... Ideile pe care le exprima ele, insa, ar putea fi.

Noul an a debutat cu stangul, pentru multi dintre noi. Unii isi cauta de lucru; altii isi apara locurile de munca; altii se uita ingroziti la stirile de la tv unde vad cum guvernul se joaca cu soarta lor si a copiiilor lor; altii se gandesc sa-si mai ia un job; altii sa-si deschida, poate, o afacere (de nevoie, desigur). Un lucru e cert: cu totii ne temem, unii, fara sa stim, de 2010.

Zilele astea am o neliniste care, in loc sa se dimineze, o data cu rezolvarea problemelor, parca se amplifica... Intr-o singura zi am avut doua momente de emotie in stare pura, de luciditate dureroasa. Primul a fost de dimineata, in metrou, cand am ascultat "Great Beyond" (R.E.M.). Am simtit ca Michael Stipe vorbeste despre mine...


I'm pushing an elephant up the stairs
I'm tossing up punch lines that were never there
Over my shoulder a piano falls
Crashing to the ground...

Al doilea, cand am descoperit ca Will Smith nu e doar un actor (cititi aici mai multe), asa cum va spuneam si despre Dan Puric. E un individ care vrea, care spera, care munceste, care indrazneste. Si mi-am adus aminte de The Pursuit of Happiness, un film superb, pe care l-as vedea in fiecare luna macar o data, asa, ca sa-mi aduca aminte (nu ca vremurile pe care le traim m-ar lasa sa uit...) despre ce inseamna SA FII. Scena care m-a marcat si care ma va urmari, probabil, pentru totdeauna este cea in care tatal is duce copilul sa doarma in wc-ul unui mall, intr-un "pat" din hartie igienica (pentru ca nu avea unde in alta parte) si-i protejeaza somnul acoperindu-i urechile, cu lacrimi in ochi...

driving a loaded gun

Pana acum credeam ca australienii sunt natia aia care are... canguri in curte si multe zone nepopulate (si formatia Pendulum, wich rocks!). Acum stiu ca sunt buni la un lucru esential pentru orice popor... educatia. Nu va ganditi imediat la Pink Floyd si "we don't need no education / we don't need no thought control". That's philosophical rubbish. Mai degraba ganditi-va la "everybody hurts, sometime"... la responsabilitate, la constientizare, la mentalitatea de tipul "ai grija, nu esti singur pe lumea asta...".

Am dat peste TAC (Transport Accident Commission) dintr-un film pe YouTube. Si inca ce film. Am ramas cu rasuflarea taiata si m-am educat in 5 minute... mi-a parut rau, am suferit, am constientizat, sper ca am inteles. Sper ca si voi, cei din spatele volanului...



Pentru mai multa educatie, vezi si asta. Vreti sa va mai arat ceva? Sigur?? Ok... here we go...

5 ianuarie 2010

ce (vad eu ca) se intampla in tara

"Ce se intampla cu tara asta?", m-a intrebat Alina, o amica plecata la Londra, dupa ce i-am zis ca Ziua si Gardianul or sa se inchida, si ele, saptamana asta. Draga Alina (et al.), nici noi nu mai stim mare lucru, chiar daca locuim, vremelnic, in tara lui Boc si Basescu (dupa dorinta electoratului). Pentru cei care lucreaza in presa, vremurile vor fi din ce in ce mai grele, locurile de munca in domeniul asta se vor numara cu miile, nu cu zecile de mii, presiunea (din partea celor care vor cauta un salariu) asupra fericitilor care au deja un job va atinge cote nebanuite in urma cu, sa zicem, trei ani, cand leafa crestea de la o luna la alta, de la un job la altul, de la o functie la alta...

Asta nu inseamna neaparat ca lumea va munci mai bine, mai eficient, ca vom fi mai buni, mai intelegatori, mai nuantati in parerile noastre; poate doar insemna ca orele de munca vor fi "fara numar", ca sarcinile vor fi "endless" si ca salariul nu va mai fi negociat, ci... "comunicat". Nu vreau sa fiu prapastios, dar va doresc in 2010 sa nu auziti din gura sefului fraze precum "daca nu-ti convine, poti pleca..." sau "sunt altii care asteapta la usa", pentru ca s-ar putea ca, pe timp de criza, aceste amenintari sa tina loc de preaviz...

Nu de putine ori m-am "certat" cu cei care nu vroiau / nu puteau sa-si faca treaba (adica lucrurile pentru care ne intalnim, in esenta, la servicu), care erau nedrepti sau pur si simplu nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine si de multe ori am devenit antipatic, incomod, nesuferit... mai adaugati voi. Am facut-o pentru ca-mi pasa (de munca mea, a voastra, a lor si de felul in care munca asta arata in ochii celui care conteaza: cel care da banii). De-asta am, la noul job, un soi de revelatie neasteptata: fosti colegi, de te miri pe unde, vin la mine, imi strang mana si-mi vorbesc ca unui coleg pe care nu l-au uitat. Mai ca nu-ti vine sa crezi ca in urma cu ceva vreme scrasneam din dinti si ne scoteam peri albi unul altuia... for the greater good. Nici nu stiu ce compliment imi fac!

Am sa inchei cu un soi de raspuns la intrebarea "londonezei" mele. N-am vrut sa fac o stire din faptul ca m-am angajat, ci m-am simtit dator sa anunt schimbarea de statut (fata de cei carora le pasa si carora le ceream un loc de munca in urma cu o luna). Azi, status-ul de la mess-ul meu a fost "din nou, la munca...". Foarte multi dintre fostii colegi m-am contactat sa afle cum de am fost asa de norocos... E tipul de noroc care-ti lasa un gust amar, ca nu-l poti impartasi cu ceilalti.

Cam asta se intampla "in tara asta"...

avatar aka... pocahontas?

Am mai auzit ideea asta, ca Avatar-ul lui James Cameron aduce bine cu... Pocahontas. Unii s-au documentat mai mult decat mine si au aflat amanunte si... se pare ca productia Disney seamna cu "cel mai scump film din istorie".


clic sa se faca mare!

4 ianuarie, prima zi de lucru

Sfarsitul lui 2009 ma gasea fara loc de munca, in plina criza, putin dezarmat de felul in care a fost condus / omorat un ziar care crescuse in piata si in ochii mei. In prima zi lucratoare a lui 2010, "serviciu" a revenit in vocabularul meu. Sunt tot editorfoto, dar la alt "mogul". Nu e bine, nu e rau... E doar asa...

O lectie sper ca am invatat din toata povestea cu Business Standard: sa nu treaca o luna fara sa caut altceva de munca, altceva de facut, o alta preocupare, sa am un backup pentru ziua in care voi pleca / voi fi dat afara / salariul va disparea, ca un balon de sapun. De-abia astept ziua in care nu ma voi mai duce la serviciu, in care nu voi mai avea salariu, in care-mi voi face singur programul si voi decide pentru mine. Ziua in care voi fi freelancer. Dar pana atunci, ceasul va suna dimineata si metroul ma va duce haaaat, in noapte, inapoi spre casa...

Asa ca va mai spun doar atat: faceti ceva si opriti timpul!

2 ianuarie 2010

semne bune anul are

2009 s-a terminat cu un atentat esuat asupra avionului Northwest Airlines 253 si cu 6 oameni omoriti de un finlandez intr-un mall de langa Helsinki. Nici n-au trecut doua zile din 2010 si caricaturistul danez Kurt Westergaard a fost atacat cu un topor, in casa lui, de un somalez musulman, pentru ca a avut curajul sa spuna ce gandeste visavis de "ofensiva musulmana" din Danemarca si Europa. Am aflat, chiar de la caricaturist, de ce in 2005 a realizat si publicat un desen care a produs 50 de morti si pagube de milioane de euro in toata lumea, ca urmare a protestelor musulmanilor de pretutindeni. Interviul luat de televiziunea daneza de stat clarifica unele lucruri.




Altaturi de caricatura cu Mohamed, un desen facut de acelasi danez, cu Isus Hristos coborand de pe cruce, in tinuta business, lasand programul de lucru la vedere. Langa ea, sta scris manifestul unui om liber...