30 noiembrie 2009

cea mai "fericita" tara

Ce stim despre... Danemarca? Ca este in nord-ul Europei, ca acolo e frig, ca au multe fiorduri (cred...), ca e Regat si ca mananca sandwitch-uri cu hering (ma rog, pe asta am aflat-o uitandu-ma la film). Pentru 2009, Danemarca a iesit invingatoare la concursul "in ce tara esti cel mai fericit" - fericirea, ne-o zic si filosofii, e ceea ce cauta omul cel mai mult in viata. Priviti filmul si spuneti-mi daca nu aveti sentimentul ca traiti in tara gresita, oricare ar fi ea... asta daca nu ma cititi chiar din Danemarca!


PS: Citat dintr-un alt filmulet, de data asta despre Copenhaga: "Danish it's a really dificult language and when you get there you realize that everyone speaks english better than you..."

Poate cel mai frumos ghid despre Copenhaga...

PS2: Pentru 20 de coroane (mai putin de 10 ron) poti inchiria o bicicleta, direct de pe strada, "for as much as you like". Partea buna vine de-abia atunci cand, dupa ce aduci bicicleta inapoi, iti sunt returnati si banii... :)

Si ceva dulce la final, un pic de police brutality tipic daneza... "You may say i'm a dreamer / But i'm not the only one"...

28 noiembrie 2009

cateva lamuriri electorale

Am vorbit mult cu Andix despre manipulare electorala, victimizare, despre ce stim, despre ce banuim ca stim si altele, conexe. Asa am ajuns sa realizez ca nu am fost destul de clar, pe blog, in legatura cu opiniile mele politice / electorale. Rectific si clarific...

1. In tara asta, nu mai votez cu nimeni. Daca a iesit EBA europarlamentar, cu ce as mai putea eu ajuta? Nu ma intereseaza cine e presedinte, cine e la guvernare, ce partid a inmuiat inimile romanilor. Pur si simplu, nu-mi pasa; si asta dintr-o convingere ferma ca aici, nimic nu se schimba in bine (vezi ultimii 20 de ani).

2. Nu am pus filmul cu Basescu ca sa spun "uite ce prost e Base" si in subtext lumea sa inteleaga ca Geoana e mai ok de votat. Daca asa s-a inteles, imi cer scuze si rectific spunand asa: daca Base ar fi avut un film cu Geoana in aceeasi ipostaza (lovind un copil) credeti ca nu l-ar fi facut public intr-un moment prielnic al campaniei? Eu cred ca da...

3. Fiecare gandeste cu capul lui si voteaza cum il duce mintea / inima. Parerile de pe blogul asta sunt doar ale mele si chiar vreau sa nu vi le insusiti (altfel, cu cine as mai avea de discutat in contradictoriu?).

4. Postul despre filmul cu Base a fost un fel de a arata ca nu este un fals, in disperarea unora de a ne convinge de asta. Asta nu inseamna, asa cum banuieste Andix, ca sunt victima manipularii electorale si ca nu am de unde stii ce s-a intamplat cu adevarat acolo. Nu am cum sa fiu manipulat electoral pentru ca... ati ghicit: nu-i votez pe nici unul dintre ei! Unicul scop al relatarii mele despre "pumnul electoral" avea legatura cu indignarea mea cand am vazut un presedinte ca plesneste un copil, urmata de indignarea (poate si mai mare, poate de alta natura) cand vezi cat se chinuie Patriciu, mogulii, PSD-ul sa-l demonizeze pe Basescu punand toate tunurile pe el (faptul asta mi se pare nu mai putin grav decat ce a facut Base, dar cumva justificat politic - ganditi-va ca a venit vremea razbunarii pentru Vantu, Voiculescu si Patriciu dupa ce ani de zile presedintele i-a balacarit fara menajamente in toate cuvantarile publice - era de asteptat sa se urce acum cu bocancii pe el, nu?).

Asa ca, drept va zic, putine lucruri ma mai intereseaza pe aici (unul dintre ele are legatura cu aeroportul) si ca gandurile mele, un pic neclare, au o directie egala si de sens contrar cu ce se intampla in tarisoara asta. Si de-aia-mi place mie muzica, ca stie sa le zica cel mai bine...

"We all have wings, but some of us don't know why..."

Later edit: Ca sa nu mai pun un post nou, despre politica (incerc sa ma opresc cu asta), am sa mai zic cateva vorbe.

Poate ati observat, poate nu, alegerile astea, in special ultimele evenimente din politica / campania romaneasca, a polarizat (zic eu) nepermis de mult, societatea noastra: unii zic ca e bun Geoana, altii ca e bun Basescu, altii ca nu mai voteaza (dar au niste pareri adunate-ntr-o batista),altii zic ca suntem manipulati grosolan de catre toti si li se face lehamite de ce vad. Am senzatia ca e pentru prima data cand oameni care se aseamana, care gandesc relativ la fel, care au subiecte de discutie comune, in fine, care impartasesc aceleasi valori, inteleg total diferit evenimentele politice curente. De aici si o serie de animozitati prietenesti de neinteles: "esti prost" - "ba nu, tu esti prost ca n-ai inteles ca aia te manipuleaza" - "nu vedeti, bai, ca suteti praf? si ce daca Basescu a dat eu un pumn - e si el om, ca noi..."). Cititi si aici daca tot nu intelegeti ce vreau sa spun...

26 noiembrie 2009

pumnul prezidential

Motto, din vremuri mai bune: "Unde m-a scuipat boierul, m-a sarutat domnitorul". Mos Ion Roata

Nu am vrut sa scriu despre "pumnul lui Basescu". Dintr-o conferinta de presa tinuta la miezul noptii, presedintele ma convinge sa scriu. Cine stie, poate mai citesc si altii si se lumineaza la cap.

La trei ore dupa ce a vazut caseta in emisiune la Realitatea TV, Basescu ne zice ca "nu am lovit niciodata un copil, nu mi-am batut niciodata nevasta" samd.

Barbatii romani isi bat copiii de mici, isi altoiesc nevasta cand nu le intra in voie si, mai ales, stiu sa ascunda toate astea sub pres si sa minta cu zambetul pe buze atunci cand tainuiesc.

Sa analizam "caseta": Basescu "vorbeste" cu femeia care urla de nedreptate (vorba vine vorbeste cu ea, ca nici nu o baga in seama - o mana intinsa, care mai apoi se inconvoaie). La un moment dat, Basescu se uita la copilul de langa femeie, ii arde un pumn peste fata copilului si revine cu privirea la femeie, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Copilul se da in spate si duce mana stanga la gura si incepe sa rada - cine a vazut o scoala de copiii cu dizabilitati mentale stie ca acestia reactioneaza la multa bataie pe care o primesc... razand (deh, nu toti primesc educatie aleasa, ca EBA!). Un om cheie in toata aceasta scena este un tip grizonat, aproape lipit de scena, pe a carui geaca cred ca scrie BIDEPA (o firma de paza privata). Acesta se afla la 1 metru de copil si se uita la copil cand primeste lovitura si apoi la Basescu, uimit. Uimirea ii trece repede si se face, si el, ca nu a vazut nimic... Si mai e un indivit cu geaca neagra de piele si sapca neagra intoarsa, langa femeie, care vede scena si - ati ghicit! - isi vede si el de treaba... :)

Priviti, va rog...


dalmatienii

Stiti ce-i mai trist si mai trist la noi in tara? Nu saracia, nu inapoierea (intelectuala si tehnologica), nu e nici macar faptul ca nu vedem defel capatul tunelului, iesirea din sevrajul national in care-am intrat noi, ca neam. Ceea ce mi se pare cu adevarat trist este ca toti suntem coruptibili si santajabili. Toti suntem patati si asta o stim cu totii... La noi, nimeni nu are de ce sa arunce primul piatra, nu-i asa? Rar mai gasesti pe cineva care sa nu-ti cunoasca trecutul "la nevoie", sa nu-ti dea "o mana de ajutor" atunci cand "esti pe cai mari", cand vrei sa iesi din vizuina si sa arati lumii ca poti fi mai bun decat crezi TU ca esti.

Vorba cu "sa moara si capra vecinului" se potriveste de minune neamului mioritic. Nimeni nu te ajuta cu adevarat, toti te incurca dezinteresat, strainii te urasc din suflet, cum ar zice Andrei Plesu. Santabilitatea si teama de expunere (sa nu dea d-zeu sa ajungi in gura lumii si sa nu ai argumente sau sa nu vrei sa te aperi in fata LOR) sunt doua sentimente omniprezente, care planeaza dasupra capului fiecaruia dintre noi.

Spectacolul? Continua...

doua bancuri :)

Dear God
So far this year you have taken away my favorite dancer Michael Jackson, my favorite actor Patrick Swayze and my favorite singer Stephen Gately and my favorite actress Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana.

***

La inceput femeia e ca si Real ("Fara egal"). Dupa un timp, femeia e ca si Cora ("Stii de ce revii"). Apoi e ca si Kaufland ("Nu gasesti alta mai ieftina"). In cele din urma femeia e ca si Carrefour ("Daca gasesti alta mai ieftina, iti returnam de 10 ori diferenta!").

25 noiembrie 2009

muzica, nu zgomot

Daca sunteti "ascultatori de profesie" sau dati drumul la radio doar in masina, ati auzit de John Mayer. Nu? Hmm... Dar de Jack Johnson? Nici? Ufff...

Amandoi par sa fi avut acelasi profesor, asa de asemanatori sunt la cantare. Si mai au ceva in comun: melodiile lor au versuri de ascultat, au mesaj. Un pic ragusit, primul, canta o piesa care mie-mi place enorm: Daughters. Scriu postul asta fiindca cel mai recent single, Who says, m-a binedispus (in 5 minute, de la capatul lui 41 pana la munca).
Who says I can't get stoned
Turn off the lights and the telephone
Me in my house alone
Who says I can't get stoned

Pe Johnson l-am descoperit la mare, urla dintr-o ghereta cu sucuri pe plaja din Vama (da, singura si ultima oara cand am fost in Vama). Am aflat numele lui de la barman dupa ce-am auzit versuri precum "who needs please when we'got guns".

dupa 20 de ani



via Andi Moisescu

despre succes, bani si etatism

(...) Si-a creat repede un drum, prin talent si munca, avand din tinerete convingerea ferma ca menirea unui om de afaceri nu-i doar sa aiba succes, ci sa fie un exemplu, astfel ca intreaga societate si mai ales cei defavorizati sa beneficieze de reusitele sale. Credea cu incapatanare ca nu guvernele aduc progresul natiunilor, ci societatea civila, sprijinita si incurajata de initiativa privata.
Mario Vargas Llosa despre Ernst Keller (Money Express)
Nu stiu daca am mai scris sau doar am gandit / discutat pe tema asta: Patriciu (cel mai bogat om din Romania) este surprinzator de neimplicat in societatea care, pana la urma, i-a facilitat castigarea unor sume uriase de bani intr-o tara saraca cum e a noastra. De ce sa nu auzi la radio ca Patriciu a platit instalatia de lumini de iarna pentru Timisoara sau ca a deschis un centru de zi pentru batranii care se chinuie sa traiasca sau ca a facut ceva care sa bucure toti membrii societatii (asa cum facea Stefan cel Mare biserici). Si aici nu ma gandesc la pomenile venite dinspre Pipera, menite sa achite factura la curentul electric pentru un cartier... Este Patriciu un exemplu in sensul lui Ernst Keller? Eu cred ca nu...

Am impresia ca afaceristii romani asteapta in continuare sustinerea statului, ba chiar isi bazeaza profitul pe relatia pe care o au cu acesta; n-am auzit de multi businessmani locali care sa refuze un contract gras cu societatile de stat, "din principiu". Machiavelismul in afaceri, in timpul unor crize atat de profunde cum e cea pe care o traversam, este cel mai intalnit model de afaceri. Si asta nu doar in Romania. In vremuri ca acestea, statul e cea mai buna vaca de muls.

23 noiembrie 2009

mancarici

In seara sunt singur... Cel putin pana pe la ora 21.30. In afara de faptul ca mi-am facut un CD pentru masina cu mix-urile BBC-isitlor (Pete Tong, Annie Mac si John Digweed), am mai facut si o "mancarica". Initial trebuia sa fie o fasole verde, lunga, cumparata de la magazin cu ceva in plus. Am inceput cu "ceva in plus"-ul si am realizat ca fasolea nu mai avea loc in cratita. :)

Ce-a iesit insa, va puteti doar imagina...


PS: Maslinele in mancare sunt ge-ni-a-le!!!!

bbc radio one in your ipod

Am dat (absolut intamplator!) peste un site care pare sa fie mina de aur pentru fanii BBC Radio One - mai ales pentru amatorii de Essential Mix-uri si Mash-Up-ul lui Annie Mac (dance, disco, house, groove and beyond...). Show-urile radio pot fi ascultate online, dar si downloadate! :)

21 noiembrie 2009

stapanul casei

Pentru toti fanii lui Mishu (aud ca are cativa), un anunt important: azi a fost surprins pisicindu-se pe langa fata de masa, in timp ce Nico lua micul-dejun... Se prefacea ca nu vrea sa manance - tocmai inghitise niste graunte dietetice - dar noi credem ca a fost o actiune de intimidare pentru a obtine o bucata de carne.

Stepway - SUV-ul de la Dacia...

SUV-ul de la Pitesti seamana mai degraba cu Sandero decat cu BMW X3. Un pitic dopat!

Later edit: Am aflat ca Stepway E UN SANDERO si nu un SUV. Pe acela il cheama Duster si inca nu stiu nimic de el...


fabricat in romania

Prin Borsec am trecut cu masina in vara asta, cand am facut concediul in Moldova, intr-o scurta abatere prin zona Gheorgheni - Toplita. Nimic deosebit, un sat care se vrea oras (cu blocuri crem a caror tencuiala sta sa pice-n capul copiiilor iesiti la joaca).

Brand-ul apei minerale, insa, e cu totul altceva. Imi place ca e romanesc, ca are "traditie" (din 1806), ca are o sticla deosebita, cu briz-briz-uri si o identitate care nu s-a modificat prea mult in timp. Culoarea albastra (a sticlei, a etichetei, pana si a plasticului in care-i invelit bax-ul) iti da senzatia ca ai de-a face cu apa pura.

NB: Am baut zilele trecute Evian pentru prima data (deh...). Sper sa nu par snob, dar nu mi-a placut mai mult decat Borsec. Ca sa nu-mi aduc aminte cat costa cele doua...

20 noiembrie 2009

ich nicht sprechen Deutsch

Am o viata... interesanta. In sensul ca nu ma plictisesc (cum as putea? in Romania? niciodata!...). Aproape ca nu mai conteaza ca azi un taximetrist a vrut sa ne omoare pe podul Grant pentru ca l-am incomodat, fortandu-l sa puna o frana mare. Pana sa-mi dau seama cum sa-mi cer scuze omului, taxi-ul a accelerat pe cealalta banda si mi-a taiat brusc calea - Nico m-a apucat de mana si a tipat "tataaaa!!", iar eu am apasat ABS-ul pana la podea, incercand sa nu ma izbesc de parapet. Asa-mi trebuie daca ies din casa...

Repet, aproape nu mai conteaza toate astea pentru ca ascult Kraftwerk (recomand Tour de France sau Ruckzuck, ceva mai mainstream) dupa multi ani - cred ca urmeaza Koto (o alta formatie de electro, specializata in muzica de filme). De ce ascult Kraftwerk? Pai, pentru ca mi-a adus aminte de ei Fursecul Mecanic... Cine-i fursecul asta? E motivul pentru care unii dintre romani, pur si simplu n-au ce cauta in tara asta. :)

Versiunea scurta a povestii: Dan Tobescu face fursecuri (cookies, adica ceva mai mult decat un banal biscuite). N-am gustat din ele, dar lumea zice ca-s cele mai bune. Le coace acasa si obisnuia sa le dea mocca celor care meritau. La inceput puteai sa-l impresionezi daca-i ziceai ceva misto, apoi daca raspundeai la niste trivia, iar acum, daca-i dai cativa euro. De ce nu lei? Pentru ca nu mai are ce face cu leii - a emigrat in Berlin. Are un blog cu aroma de ciocolata amaruie si baton de vanilie proaspat eviscerat, dar actualizat greu (pai si la cuptor cine mai sta??). Inutil sa va spus ca-s fascinat, nu? Cine vrea sa afle mai multe de spre el, da clic aici

Ei, DE-ASTA mi-am facut eu blog: ca sa gasesc oameni deosebiti, care merita atentia mea si care sa ma inspire. Acum, am o dilema: de ce (aproape) toti cei pe care-i suspectez de inteligenta si bun-simt vorbesc de emigrare?

un film minunat

Daca-l ratati si pe-asta s-ar putea sa va para rau. Foarte rau! Eu zic ca-i cel mai bun film pe care l-am vazut anul asta. Ba nu... E cel mai bun film pe care l-am vazut NOI TOTI anul asta! E de ras, e de plans, e de gandit, e de trait, e de reamintit, e un film complet.

La inceput eram si eu ca voi... Sceptic. Un film facut de un roman (Radu Mihaileanu, emigrat la Paris in 1984) n-are cum sa nu fie... romanesc. Nu? Nu... Are cum. Si inca cum... E un film franco-ruso-tiganesco-european. De fapt, la final, o sa-ti pese atat de putin ce tip de film e, de incadrari in genuri si alte prostii ale criticilor, incat o sa plangi si tu, ca toti cei din sala / de pe ecran, de fericire, de necaz, de ce vrei tu.

o intamplare decat amuzanta

Ma grabeam sa ajung la film. Eram deja in intarziere - sau cel putin asa credeam - si nu-mi permiteam sa intru pe intuneric. Ma opresc, totusi, sa intreb fetele de la Diverta daca au: "Aveti Decat o Revista?".

Fetele domnisoarelor (doua mi-au iesit la numaratoare) sunt putin schimonosite, ochii lor evita contactul cu ai mei. Probabil gandesc ceva de genul "of, asta chiar nu stie sa vorbeasca?" (versiunea buna) sau "of, ce fel de revista o vrea asta?!" (versiunea mai putin buna). Cateva momente de tacere - maxim 5 secunde, ca mai mult nu le las, v-am spus ca-s in intarziere! - si reformulez intrebarea: "Revista Decat o Revista, se da gratuit, o aveti?" + un zambet compatimitor / amabil. Chipurile se lumineaza ca la un semn si rasufla usurate; "uf, stai fata, ca asa se cheama revista" par sa-si spuna din priviri. Nu, nu o au... Nashpa...

BONUS: La film, zambind generos, cu o cutie mare de popcorn intr-o mana, o doza de suc in cealalta si o duduie cu cizme negre, pescaresti, dupa el, cine credeti ca era? Eee? Nimeni? Christian Ciocan, dom'ne...

19 noiembrie 2009

a scrie

Asa se cheama blogul lui Cristi Lupsa, unul dintre freelancerii care m-au vrajit cu articolele publicate in ultimii ani in Esquire, Elle Man etc. Promotorul unui stil jurnalistic destul de rar intalnit la noi, jurnalismul narativ, Cristi are un curs la CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent) unde poti uita tot ce-ai invatat in presa pentru a face loc reportajului, articolului de atmosfera, marturiei...

E pentru prima oara cand parca-mi pare rau ca nu mai scriu la ziar, atat de mult mi-a placut scriitura domnului despre care va vorbesc; reuseste sa creeze imagini cu ajutorul cuvintelor, a semnelor de punctuatie si a alineatelor. Am gasit niste texte (aici si aici) care mi-au adus aminte ca un articol / interviu bun nu se face in jumatate de ora la telefon / email, ci cu pixul si carnetelul in mana, dupa ce ai reusit sa devii o umbra in jurul subiectului, a second nature.

16 noiembrie 2009

top gear-ul din 1977

Am crezut ca n-am citit bine prima oara... Stiam ca Top Gear este o emisiune veche a BBC-ului, dar chiar nu credeam ca din 1977 britanicilor le sunt prezentate cele mai la moda autoturisme. Priviti genericul si minunati-va de similitudini. ASTA inseamna sa ai traditie...



Daca va asteptati sa-l vedeti pe Jeremy Clarkson prezentand masini la tv in anii 70, think again... In locul lui, probabil celebru in vremurile alea, un anume Noel Edmonds. Ce m-a frapat este tonul critic pe care britanicii l-au pastrat pana in zilele noastre in legatura cu masinile care nu le intra in voie (vezi primul episod din seria 14, in care fac praf, la propriu, Dacia Sandero).



Si apoi, a venit Clarkson... Lumea n-a mai fost la fel. Emisiunea, resuscitata in 2002 de BBC, a devenit pur si simplu cea mai buna / amuzanta emisiune auto din Europa, la care si sotiile se uita de placere. Iata manifestul Top Gear in episodul cu numarul unu, dupa Clarkson...



BONUS - Daca ati crezut ca Jeremy Clarkson a aparut in show de-abia in anii 2000, iar sunteti in eroare. In 1988 el deja prezenta emisiunea... Fiti atenti la parul si tineretea britanicului.

there's a new mag in town

Sper ca realizatorii DoR sa se alinte atunci cand spun ca va aparea decat un numar al revistei. Nu de alta, dar "produsul" e chiar misto si acolo scriu / fac poze / deseneaza oameni mistoci, pe care n-am sa-i enumar. Ideea e asa: in revista asta, zici ca si-au dat intalnire toate blogurile faine pe care le citesc eu... Nice job, lads!

PS: Cica la sfarsitul lunii noiembrie or sa puna PDF-ul cu revista, ca tot e moca. De-abia astept...

toamna pe ulita

Sambata am fost prin parc. Am facut "poze la toamna", intr-o parte a Herastraului pe care o stiam mai putin. Multe limbi straine, multi joggeri, soare si caldurica (asa, ca de noiembrie). Nico are si ea "dovezi"!





14 noiembrie 2009

la joaca cu voi!

Avertisment: Vorbesc doar de singleplayer!

A venit momentul sa va spun cum e Call Of Duty - Modern Warfare 2, "cel mai bun joc din toate timpurile", "cel mai asteptat joc din 2009", cel mai cel... Incep cu concluzia ca sa nu aveti socuri: jocul e bun, dar se poate si mult mai bine.

Pro: Chiar si pe cel mai mic grad de dificultate, MW2 are momente cand un gamer ne-experimentat ca mine e nevoit sa petreaca 15 minute doar ca sa treaca de un stadiu; cu toate astea, finalul jocului vine parca prea repede (stiu, all good things may come to an end, dar totusi...). Imi plac foarte mult personajele, in special Ghost si Soap (aka capt. MacTavish, foto), doi britanici fosti S.A.S., care-s de belea. O alta chestie care mi s-a parut interesanta e atacul pe care-l dau rusii Americii (cam gogonata, dar merge) e destul de scarry - sa fii gamer american si sa te lupti printre ruinele Casei Albe, pe strazile cu case galbene cu steagul fluturand, prin parcarile fast-food-urilor, cred ca-ti da un pic fiori. Cred ca e cel mai real joc pe care l-am jucat (in sensul reproducerii fidele a reactiilor soldatilor, cand esti impuscat nu prea mai vezi de sange si armele sunt misto - destul de variate).

Contra: Sunt momente de mindless action, cand trebuie sa omori tot ce respira. E o misiune careia nu i-am inteles rostul - un aeroport rusesc unde omori toti civilii. Prostesc! Ce-ar fi putut face aia? Sa te injure? Actiunea per ansamblu seamana cu cea din COD-urile anterioare.

De incheiere: In vremurile astea, in care toata lumea vrea sa omoare niste teroristi ARABI, cei de la Activision baga in joc teroristi RUSI. Sa fie vreo premonitie? Sper ca nu...

what happened to rap music?

13 noiembrie 2009

there is corruption and then, is romania

Asa zice un reportaj radiofonic al NPR (National Public Radio). De ascultat, aici... Unde dracu' traim, bai, acestia?

11 noiembrie 2009

keep walking!

Se tot vorbeste despre brandul de tara al Romaniei si cum ar trebui el construit; cu ce sa ne laudam, ce sa scoatem in fata, pe tejghea, cum sa ne perceapa lumea larga... mai multe intrebari, nici un raspuns care sa convinga.

Eu as face un brand pentru Romania care sa aiba ca punct de plecare un concept intraductibil in alte limbi (cred!?): omenia. Om - Omenesc - Omenie. Pentru asta, insa, ar trebui ca eventualii turisti straini sa ocoleasca anumite zone ale tarii, nu de alta, dar n-ar intelege, nici ei, cum nu intelegem nici noi, ce e aia omenie.

Apropos de branduri de succes (stiti vreun brand romanesc de care sa se fi auzit prin strainatate? da? spuneti-mi-l si mie...), am gasit la Dobro un film senzational despre povestea whisky-ul Johnnie Walker.

10 noiembrie 2009

la moartea unui actor

Asa e, nu ne aducem aminte de actori / cantareti / (puneti aici ce vreti voi) decat cand li se intampla ceva teribil sau cand aflam ca-s muritori, ca toti ceilalti. Motivul pentru care scriu aici este datorat vestii ca Gheorghe Dinica, actorul pe care n-ai cum sa-l indragesti, pentru ca el a ramas in mintea multora ca fiind personajul negativ, meschinul, tortionarul, lasul, tradatorul si mai putin tiganul din telenovela protevista... s-a dus. Drama nu e ca Gheorghe Dinica sau Stefan Iordache au murit - erau batrani, sau bolnavi, sau amandoua; drama e ca nu mai are cine sa le ia locul pe scena sau cel putin asa mi se pare...

Pentru mass-media: sa curga mesajele de regret si celealte... Tardiv, domnilor, tardiv!!! Vreti sa le aratati respect actorilor mari ai romanilor? Faceti reclama la teatru, nu la telenovele. Vreti sa va creasca rating-ul? Aduceti-i in fata noastra si lasati-i sa ne molipseasca cu harul lor, cat sunt in viata.


Gh. Dinica - Si daca
Asculta mai multe audio Muzica

I am mad!

Mad As Hell! Kinetic Typography from Aaron Leming on Vimeo.

turism la sarmisegetuza

Un reportaj de 20 de minute facut de ProTv pentru emisiunea Romania te iubesc (da?!) arata niste lucruri care nu mai misca pe nimeni, sunt convins, la cate grozavii avem de inghitit zilnic. Sarmisegetuza, cetatatea dacica, cea despre care am invatat la scoala, dar nimeni nu prea stie cum arata (si nici nu prea-i pasa, cred) a ajuns un loc ptrintre copaci, o gramada de pietre fara vreo insemnatate arheologica sau istorica. Turistii (locali) vin sa mai scrijeleasca ceva nume de indragostiti, sa ia aer curat si sa-si rupa masina pe drumul judetului. Nimeni nu administreaza sait-ul arheologic, nimeni nu-ti ia taxa la intrare, nimeni nu-ti vinde pliante, nimanui nu-i pasa de "certificatul de nastere al poporului roman". Administratia locala da din umeri si bolboroseste, agramat, tampenii si arunca pisica de la unul la altul; ministrul Culturii (Paleologul cel imberb), e dobitoc si pretios ca de obicei si n-are timp de interviuri; seful lui, mr Boc, asculta, se eschiveaza ca toti politicienii pur-sange, si pleaca fluerand...

Romania, te iubesc? Poate, dar asa ti-as trage o mama de bataie...

8 noiembrie 2009

mai multe romanii*

"Romania, stat unitar si independent", zice la constitutie. Rahat cu perje! Daca aveti curiozitatea sa iesiti si din Bucuresti, macar de Craciun sau Pasti, sau dati drumul la televizor si auziti pe unii care nu vorbesc cu "pă" şi "dă" in loc de "pe" si "de", sa stiti ca si ei sunt tot romani ca voi, bucurestenii...

Cine dracu vrea in tara asta sa fie roman? Sa fie condus de la centru? Adica de bucuresteni, in ultima instanta...

Suntem foarte diferiti unii de altii: ardeleanul de ala de la balta, moldovenii fata de olteni sau bucurestenii fata de maramureseni si oasi. Credeti-ma ca nu exista prea multe asemanari intre cum traieste un fermier de pe Iza si un muncitor la RADET din Militari. Epicentrul prostiei, al hotiei, neomeniei cred ca nu o sa-l gasesti in Bucovina si nici la Sf. Gheorghe (unde, apropos, sunt niste oameni de toata isprava - unguri, desigur...).

* Ce-mi veni? Pai, m-am uitat la "Schimb de mame" unde una pe care-a fatat-o ma-sa in Capitala, adica pe piatra, s-a dus tocmai in Maramures, la ferma, si i-a putit totul (unii ar fi apreciat o saptamana de aer curat, de dealuri cu coama plina de iarba verde, cu petrecere cu ceterasi - nu si ea). Ce credeti ca a zis cand s-a intors acasa? A facut ochii roata in fata cacatului ei de bloc in care-si avea cacatul ei de apartament cu doua camere confort doi si a emanat: "Ce privelisti avem noi!", plina de mandrie. Pffff.... :(

notes to myself

Bassam Gemayel (libanez, om de afaceri, de doi ani in Romania) zice asa:

- asteptam sa vina o lege ca sa ne schimbe in mai bine
- schimbarea vine mereu de la altii, de sus in jos (credem noi)
- "stand up for your rights"
- "there are no stupid quiestions; just stupid answers"
- "instead of planting a tree, plant your ideas into you and others"
- "to move a mountain, start with a stone"
- "believe in evolution, not revolution"
- "we need time, patience and modesty"
- "no, i know..." zic romanii; "stop knowing! do something with your knowledge"
- am uitat ca suntem o societate
- "you may say i'm a dreamer... john lennon said i am not the only one"
- "be the change you want to see in the world" (mahatma gandhi)

Discursul de la TEDx Bucharest... clic pe foto!

Plusez si zic si eu:
+ avem nevoie de credinciosi! (nu din cei ce se duc la biserica)
+ "everytime you spend money, you're casting a vote for the king of world you want" (anna lappe)

5 noiembrie 2009

libertate(a) pe fata...

Asa arata "cel mai bine vandut ziar din Romania". Pornografie de proasta calitate, pe prima pagina. Multumim, Ringier! La altii: aici si aici.

4 noiembrie 2009

politica ca poezie*

Cum se duce dracului cariera unui finantist de exceptie, consilier al guvernatorului BNR, un om care stie (cel putin in teorie) ce se face cu catralioanele de euro? Incearca sa devina premier, intr-o tara in care nu e dorit. Si pentru asta, ca sa arate lumii intregi ca el nu e un las, ci un luptator (chiar daca nu al luminii, ca altii) isi face bruma de imagine tandari, pe scarile parlamentului. Motivul imi scapa (onoare - ca l-a numit Basescu, prostie - crezand ca politicienii cei rai or sa se inmoaie cand or vedea ditamai caracterul).

Azi, s-a mai augmentat un adevar in mintea mea; ca daca nu te tii bine pe picioare, e mai bine sa nu te dai jos din pat. Ca peste tot, si in Romania, expunerea publica este cu doua taisuri: poate sa te suie in varf de tot sau iti poti da arama pe fata si se te arati lumii exact asa cum esti (neprofesiont, habarnist, urechist samd).

Priviti aceasta mostra de delirium tremens, al unui fost finantist de marca, actual avorton politic, viitor "ala care a vrut sa fie premier fara sa-l intrebe nimeni daca vrea (mai putin Base, desigur)".

*Cacofonia si comparatia imi apartin.

3 noiembrie 2009

n-am caldura; doar speranta!

De doua saptamani, apa-mi curge prin calorifere fara sa le incalzeasca aproape deloc. Ma si gandesc la factura la intretinere pe luna asta... Pana una-alta, ne incalzim cu un calorifer electric care merge-n paralel cu becurile economice de la lustre. Administratorul stie ceva, dar nu stie cum sa spuna; adevarul e ca degeaba spune, mai bine-ar veni caldura aia o data, ca noaptea temperatura e sub pragul de inghet. Pun mana pe calorifere, pe tevi, doar-doar s-or incalzi. Orice amintire din comunism este perfect justificata...

Am sunat la RADET sa aflu ce ni se-ntampla, de ce avem caldura doar 2 ore pe noapte, pe la 3 dimineata. Doua doamne simpatice, de altfel, mi-au spus ca inainte luam caldura de la CET Vest si acum luam de la CET Grozavesti care se pare ca nu face fata ("azi dimineata s-a spart iar o teava, of, sa vedem cum o rezolvam, noi am zis sefilor mai mari, dar..."). Ahh, ce buna era caldura de la CET Vest, cum duduiau caloriferele mele masive de fonta, cum stateam eu la bustul gol prin casa, iarna trecuta...

Sunt totusi calm si optimist; doua doamne m-am incurajat la telefon ca "azi - maine o sa se rezolve". Nici nu vrea sa ma gandesc c-o sa fie altfel si ca toata iarna o s-o duc asa...

2 noiembrie 2009

daca asta nu e dragoste...

Imaginati-va asa: azi am decis sa cumpar niste fructe in loc de pachet, ca sa ma imunizez la gripa asta porcina care umbla prin tramvaie. Ma duc la Angst si cumpar o banana (1.2 lei) si o portocala (1.9 lei). Sunt pe punctul de a lasa portocala inainte de casa pe motiv ca-i prea scumpa, dar zic "hai, totusi, ca are vitamina C!".

La cateva ore distanta, Nico imi zice ca a cumparat cea mai scumpa portocala din viata ei; a dat pe ea... fix 1.9 lei! Ha? Pai asta parca era portocala MEA! Si eu simtitisem ca-i scumpa... dar ea a cumparat-o de la metrou, tot in dimineata asta. Mai sa fie... :)

1 noiembrie 2009

adevarul despre Gaby Szabo

Intotdeauna am stiut ca Gaby Szabo nu e foarte desteapta... Din aparitiile tv, din intuitia proprie, din ce am auzit-o vorbind... I just knew... In sfarsit, o dovada a aparut. Va las sa va minunati si voi...