31 octombrie 2009

de ce nu online?

Eu ascult multa muzica: merg pe strada cu castile-n urechi, la munca ascult muzica de pe net, la bucatarie ascult la radio, ce mai, sunt un audiofan (ca de audiophilie inca n-am bani si ma descurc cum pot).

Zilele trecute un prieten mi-a aruncat, cumva, manusa: "Bah, zice el, 'tu-i-n cur pe masa de magari, astia de la casele de discuri ca nu-i lasa pe Apple sa deschida magazin de muzica pe iTunes ca sa iau si eu albume de la ei". Hopa, zic, amicul nu mai vrea muzica moca, de pe torrente. Pai zic, "ce te opreste sa cumperi albumul pe CD si sa-l faci MP3 si sa-l arunci in iPhone?". Dupa remarca asta a mea, a urmat vreo 2 ore in care-am dat telefoane si m-am agitat sa gasesc un magazin de muzica de unde sa ia omul ultimul album Royksopp. N-am gasit... "Dar e inacceptabil!" - am zis. "Cum naiba sa nu dai fuga la DC++ cand tu nu ai de unde sa cumperi albumul ?!". Iar o comanda de cd de afara te cam rupe - 13$ cd-ul si alti 10$ shiping-ul. Grrr...

Acum, am gasit o solutie care merge - partial*: intri pe site-ul de care vorbeam mai jos (Grooveshark) si asculti online albumul - sa ne gandim asa: cand stam la calculator avem si net (99% din cazuri) asa ca de ce sa mai descarci albumul, mai dai si bani pe el, cand poti sa-l asculti, full, online?

* Zic partial, pentru ca nu poti sa-l asculti si la masina sau pe iPod.

30 octombrie 2009

hai la muzica, neamuleee!!!!

Ca sa nu mai zica nimeni ca pierd vremea aiurea pe net acasa, da?!, uite ce am descoperit... dupa mine, "o comoara in adancuri ingropata": Grooveshark e locul unde te duci, bagi numele artistului / melodiei si el iti da o tona de melodii pe care le poti asculta online, poti sa le si descarci (daca ai ca$$h pe card, de la Amazon sau iTunes, desigur...). Cine stie, s-ar putea chiar sa nu mai piratezi albumele de pe net ?! :)

click pe foto!

29 octombrie 2009

ghid de (ne)rezolvat problemele

Domnul Exarhu mi-a amintit de ceva ce vroiam de mult sa pun intr-un post, asa ca, iata-ma-s scriind...

Ce face romanul cand se strica ceva? Repara acel ceva? Aiurea... Pune un afis cu "defect" si-l lasa acolo pana se dezlipeste singur...


... sau face asta: La iesirea din Slobozia, in drumul meu spre Braila, dai peste Slobozia... Noua! Cat de noua e, iti dai seama dupa gropile multe si mari care se incapataneaza sa nu se astupe singure, de ani de zile. Tot de atatia ani de zile, probabil de cand vreun vitezoman a mers cu mai mult de 20Km/h si a intrat in sant, autoritatile au gasit rezolvarea perfecta, perena si cost-free: au montat un limitator de viteza care-ti zice ca n-ai voie sa mergi cu mai mult de 30 km/h.

Din seria "bagarii gunoiului sub pres" sunt multe de povestit. La noi totul se rezolva cu un afis (if any!), acolo unde, desigur, nu e de la sine inteles (de cate ori nu vi s-a reprosat ceva de genul "pai, dumneata n-ai vazut ca acolo e groapa?!" ca si cum asta ar tine loc de gard sau macar de marcaj reflectorizant).

28 octombrie 2009

staring at the sun

Pana cand U2 o sa vina sa cante si pe Lia Manoliu (if ever), ascultati-i in concert pe Rose Bowl / Los Angeles. Concertul - full! - are 2.25 ore si a fost transmis in direct pe YouTube - o premiera din cate stiu eu.


27 octombrie 2009

i never loved you anyway

Azi mi-am sters contul de Facebook. Nu ma intrebati de ce mi l-am facut... Am realizat, citind un blog, ce minte bolnava trebuie sa ai sa verifici toate "retelele": Facebook, Flikr, Blogger-ul (la asta o sa renunt ultimul, promit!), LinkedIn (am rezistat sa ma inscriu, desi primesc mereu mail-uri de la admiratori !), Twitter (urmatorul pe lista neagra)... Daca mai pui la socoteala si cele 3 (trei!!!) mailuri pe are trebuie sa le verific in fiecare zi + mesajele de pe messenger, nu o mai scoti la capat cu the offline life!

26 octombrie 2009

ma doare capul...

... nasul imi curge ca unui mucos, si temperatura la nivelul epidermei e mare. Ard. Ma sufoc si ma doare nasul de cat l-am tras. Astept sa vina seara, cu Fervex si o pastiluta mica, alba, luata mult dupa ce-am mancat, "ca sa-si faca efectul". Pana atunci, delirez.

25 octombrie 2009

inspiratie culinara

Iubita mea sotie are o muza buna cand vine vorba sa-si raspunda la intrebarea "ce mai gatesc azi": Rachel Allen, o prezentatoare BBC - Good Food, are niste retete, pe cat de spectaculoase, pe atat de usor de pus in practica. Daca sunteti un gurmand sadea sau va place sa va uitati la posturi culinare (preferatul meu e Paprika Tv) atunci acest link va duce mai aproape de 254 de retete filmate in timp ce dna Rachel le prepara. Mai jos, cum se face nuga... click pe foto!

despre bugetari

Intrebat de EVZ ce parere are despre initiativa de a dona un procent din avere catre stat, iata ce a raspuns Vasile Turcu, 130-135 milioane de euro, un om de doi bani de altfel, dar care m-a surprins cu raspunsul sau.

„Ce avere mi-a făcut statul ca să fiu mare donator? Eu aş susţine nişte proiecte, de pildă construcţia de autostrăzi. Nu susţin bugetarii, nişte puturoşi care plimbă două hârtii, aşteaptă ciocolata şi stau la cafele. Statul ar trebui să scoată ţara din criză prin eliminarea cheltuielilor inutile.”

Dixit! Desigur, "nu toti e la fel, dom'ne!"...

istorice

* Ieri seara, la premiera lui Mungiu (am mai scris de asta...), Mircea Dinescu a tinut un scurt discurs "despre orice". In verbiajul lui, mi-a placut o concluzie pe care-a desprins-o cand a fost in Atena: cu un ochi se uita la statuile antice si vedea eroii eleni (cu trupuri de semizei, luptandu-se cu tot felul de primejdii) si cu celalalt observa grecii de pe strada - cocarjati, mici, grasi, urati, cam ca noi toti, de altfel... Explicatia? Eroii cu pieptul si vointa de fier au fost primii care au murit pe campul de batalie, "personalul auxiliar" fiind cei care au scapat infruntarilor; din ei ne tragem noi, cei care alergam dupa un loc liber in tramvai, care fugim sa nu ne ude ploaia, care racim cum da frigul. Plauzibil.

* Altii, insa, au privilegiul sa se traga din conducatori pur-sange macar, daca nu din eroi. E cazul regelul Mihai, cel mai demonizat personaj al istoriei moderne a romaniei. Copil fiind, auzeam de la bunica mea, care era o femeie isteata, crescuta la oras, traita deopotriva in regalitate si in comunism, care-mi povestea despre viata grea de dinainte de '44 si cum "a fugit" regele - de aici si dispretul meu pentru regele Mihai. De la Bucuresti la Campulung, stirile treceau prin biroul propagandei comuniste, sunt convins. In anii '44 - '45 adevarul era cea mai rara marfa, asa ca nu ma mira ca nici acum nu stim cum au decurs evenimentele. Aceeasi soarta o are si maresalul Antonescu: ba e bun, ba e rau... Marturii recente despre rege aduce principesa Margareta, care vorbeste despre tatal ei (via Mihnea Maruta). Site-ul familiei regale, aici, pentru o alta versiune a istoriei.

* Nico mi-a aratat de dimineata ca in 1985 un roman a luat premiu Nobel pentru pace. Mi-a ramas mancarea-n gat... "Cum, premiul pe care l-a luat anul asta Obama, l-a luat acum 25 de ani un roman??!!". Da... Profesor Ioan Moraru. Va spune ceva? Nici mie... Asta e omul care lua in '85 premiul Nobel pentru pace! Ceausescu vroia el premiul asta, asa ca nu i-a permis omului nici macar sa se duca sa-si ridice premiul si nimeni din RO nu stia ca pe lista acestui premiu era si numele profesorului. Senzational e ca nici dupa 20 de ani romanii nu stiu de chestia asta; si eu am aflat din articolul din EVZ. Ce natie trista suntem - sa nu ne mandrim nici macar cu putinul pe care-l avem?

si daca scapam?

Mi-e asa o scarba cand vad afisele cu Basescu... Mesajul e un soi de "daca voi nu ma vreti, eu va vreu pre voi... " adresat celor 20 milioane de romani care nu stiu daca sa se lase vrajiti de populismul lui desantat sau sa-l lase "la vatra" pentru urmatorii 5 ani.



Probabil ca amenintarea lui Basescu, "de ce le e frica, nu scapa" se refera la batranii carora le era frica sa nu moara cu pensia de 1 leu sau tinerilor care se temeau sa nu-si creasca copiii in casele in care au locuit si bunicii lor; ori poate erau pentru cei care se "temeau" ca vor reusi sa traiasca frumos in tara asta si ca nu vor fi nevoiti sa emigreze. In sensul asta, presedintele are dreptate... Toti astia n-au scapat de ce le-a fost frica.

24 octombrie 2009

I'm a bad man

Am fost la McDonalds ieri seara, pe la 10, dupa ce-am iesit de la filmul lui Mungiu (partea a III-a a trilogiei "Amintiri din epoca de aur"). Am incurcat cumva comanda, in sensul ca in loc sa cer McPuisor am cerut McChicken (wtf? nu-i acelasi lucru???). Si ce credeti ca-mi spune tipa, cu grimasa de rigoare: "Pai, acum... am batut in casa deja...".

Black-out!

Va repet, tocmai iesisem din atmosfera "epocii de aur", cu romanii in comunism. Acum, o aud pe tipa asta spunandu-mi ca "ca nu se mai poate face nimic, ca un drum fara intoarcere, ca si cum tocmai am semnat un credit imobiliar pe 30 de ani fara sa am salariu si ca TREBUIE sa cumpar ce a batut ea in casa, altfel...". Mi s-a urcat sangele la cap si i-am spus, cat de calm am putut (adica nu foarte mult): "Eiii... nu-i nimic, mai bateti o data...". Fusese greseala mea, recunosc cu mana pe rosu', dar chiar nu ma asteptam, in 2009, la simbolul globalizarii si al capitalismului, vanzatoarea sa ma trateze cum o faceau tantiile grase de la alimentara din Braila, cand ma duceam sa cumpar creveti vietnamezi sau picioare de porc (daca era decembrie) si le deranjam din barfa.

Totul s-a rezolvat in nici 20 secunde, omul cu cheita a venit la casa, a modificat, a plecat si mi-au adus "mancarea".

Si totusi, au trecut 20 de ani de pomana...

22 octombrie 2009

basescu a ramas fara benzinica

Zic: Toti marii oameni politici ai Romaniei sfarsesc groaznic: ba prin tribunale, ba huiduiti de pensionari prin parcuri, ba scuipati, ba impuscati (ups!). Desi poporul intra-n hora cu el la Alba Iulia, Basescu nu va face exceptie...

N-am mai postat pentru ca am fost ocupat... Ocupat cu criza politica din Romania. Da, eu care nu merg la vot, care n-am (avut) pic de interes pentru politica (in special cea de la noi), iata-ma prins in dezbaterile media din ultima vreme.

Basescu ne crede - pe toti - niste tampiti fara sansa de ameliorare. Altfel, cum ar putea sa se comporte atat de imbecil din toate punctele de vedere atunci cand refuza sa-si manance papara? Ce face presedintele cand majoritatea parlamentarilor ii spun ca ei il vor premier pe Johannis si nu pe Croitoru? Le face in ciuda, adanceste criza politica (il si vad pe Lucian Croitoru, un fel de curcan fara cap, umbland pe la portile partidelor, doar-doar l-o asculta si pe el cineva - n-are cine!), abdica de la principii a doua zi (dupa ce refuzase candidatul parlamentarilor pe motiv ca e "tehnocrat si nu e din clasa politica" in 24 de ore numeste fix un astfel de om - dar propus de el!).

Ultima chestie de care Basescu tine cu dintii este referendumul pentru "micsorarea numarului de parlamentari". O masura populista ("asa de bine-i sadeeee!!"), cu un scop, aparent, nobil. Presedintele are, insa, o problema: parlamentul i-a dat aviz negativ, iar daca si senatorii fac acelasi lucru, well, referendumul va fi un fel de mers la agentia loto: dai banul, dar nu-ti garanteaza nimeni ca si castigi... Si asta, se pare, pentru ca reorganizarea parlamentului NU se face prin referendum (care, apropos, ar trebui sa raspunda la 2 intrebari si nu una, ca peste tot in lume), ci prin lege organica, deci printr-o decizie a parlamentului insusi. Ma rog...

Si uite-asa, dintr-o data, Basescu, omul poporului (din popor / pentru popor) a devenit un gica-contra cu idei fixe, deloc maleabil, deloc (dar deloc!) diplomat, un soi de "faceti ca mine sau va ia mama dracului!". Sa nu ma intelegeti gresit: clasa politica din Romania nu s-a transformat, peste noapte, in Ileana Cosanzeana; doar ca pare mai inteleapta si mai democratica decat presedintele, zilele astea.

17 octombrie 2009

1 kg de ciocolata

Nico a gasit o "revista de bucate" si ieri, de bunavoie si nesilita de mine, a zis sa faca si ea ciocolata de casa for the first time. Mi-am frecat palmele in gand si am asteptat deznodamantul cu infrigurare, mai ales ca era convinsa ca n-are cum sa nu-i iasa (covingere care vine din ditamai conceptul de viata care zice asa - "daca am chef sa fac ceva si fac fara sa fiu obligata, atunci va iesi bine; altfel, va iesi prost..."). Si a iesit bine. Atat de bine incat de ieri si pana azi am "papat" vreo jumatate de kg de ciocolata de casa. Initial Nico a fost amarata ca cioco a fost cam moale, dar dupa aceea am realizat amandoi ca seamana foarte mult cu prajitura cu ciocolata de la Starbucks (care ne place noua) si am fost foarte incantati ca in pretul unei felii de la cafenea am facut... 1 kg de ciocolata! Dati click pe ce-i mai jos... :)

15 octombrie 2009

nuante de gri

Traim o viata in tonuri de gri; nu tu albastru, nu tu rosu ca focul, nu tu galben pai sau curcurbee de lumina si culoare. Unde iti intorci ochii, culorile astea sunt prea "stridente" pentru cei mai multi, prea "copilaresti", prea "neserioase". Iar lumea are nevoie de oameni seriosi, nu de telelei-Tanase...

Am gasit o doamna pe Flikr care are un magazin de haine si decoratiuni interioare pline de culoare, de flori, de verde&rosu&galen, de viata... Mi-a placut atat de mult cum si-a decorat casa, incat va dau si voua o felie, asa, de pofta...

viata e o poezie...

It takes a crane to build a crane
It takes two floors to make a storie
It takes an egg to make a hen
It takes a hen to make an egg
There is no end to what I'm saying

It takes a thought to make a word
And it takes some words to make an action
And it takes some work to make it work
It takes some good to make it hurt
It takes some bad for satisfaction

It takes a night to make it done
And it takes a day to make you young brother
And it takes some old to make you young
It takes some cold to know the sun
It takes the one to have the other

And it takes no time to fall in love
But it takes you years to know what love is
And it takes some fears to make you trust
It takes those tears to make it rust
It takes the dust to have it polished

It takes some silence to make sound
And it takes a lost before you found it
And it takes a road to go nowhere
It takes a toll to show you care
It takes a hole to see a mountain

.... versiunea cantata, aici.

14 octombrie 2009

interogatie de dupa-amiaza


Chiar nu mai e nimeni intreg la cap?


PS: Nu. O alta varianta a postului asta, mai sfasietoare decat interogatia mea, aici.

today feels like this...

13 octombrie 2009

citesc

Am gasit, din nou, ceva scris bine, care sa-mi excite pupila si sa-mi gadile cerebelul. Am incercat cu degetul o carte scrisa de Herta Muller ("Regele se-nclina si ucide", 2003) si-mi place. O sa va chinui cu extrase, pe masura ce gasesc ceva bun de citat. De exemplu...

Dintotdeauna obiectele au fost importante pentru mine. Aspectul lor tinea tot atat de mult de imaginea oamenilor ce le posedau ca si oamenii insisi. Obiectele sunt totdeauna indisolubil legate de ce si cum este un om. Ele formeaza partea periferica a persoanei, detasata de invelisul pielii. Iar atunci cand obiectele au o viata mai lunga decat posesorii lor, persoana absenta se stramuta pe de-a-ntregul in obiectele ramase in urma.


... si mana grebla se facu!

12 octombrie 2009

la Sibiu via Valcea

Week-end-ul care tocmai a trecut am fost la Valcea. Pentru ca am avut chef de plimbari extra-Valcene, am zis ca, duminica fiind, n-ar fi rau sa tragem o fuga pana la Sibiu, mai ales ca nu vizitasem orasul pana atunci. Pe unde am umblat, ce ne-a placut, ce am vrea sa revedem, reiese din imagini; ce nu vedeti este ca am mancat super bine (cu 50 lei - 3 persoane, vreo 5 feluri de mancare, in centru).






















10 octombrie 2009

spotted

Intr-una din serile de fotografie (cu Fig) am facut un soi de panning nocturn cu masinuta asta...


In seara asta, am aflat si povestea "cenusaresei" de aici. O cheama Ellie si e o "custom made car" de toata frumusetea!

9 octombrie 2009

obama si-a tras... Nobel

Aud ca Obama a luat premiul Nobel pentru pace "for his extraordinary efforts to strengthen international diplomacy and cooperation between peoples". Hmm... Eu nu cred ca Obama era om de Nobel; un presedinte al SUA nu are cum sa fie altfel decat in cautarea cooperarii intre oameni. Ce motiv pueril... Mai degraba cred ca Nobel-ul a mers la Obama pentru ca, nu-i asa, e primul presedinte de culoare al Americii. Daca ar fi castigat o femeie alegerile, punem pariu ca se alegea si ea cu un Nobel? Si-apoi, cei de la Nobel si-au facut asa de repede o parere despre Barack, dupa doar cateva luni de cand e la Casa Alba? "This is a joke!", cum zic ziarele americane de azi...

8 octombrie 2009

o romanca a castigat premiu nobel pentru literatura

Dupa ce Doina (mare atentie la semnatura articolului!) a fost inscrisa in patrimoniul international UNESCO acum cateva zile, iata ca Romania apare din nou pe buzele literatilor din lumea larga cu un succes care ar trebui impartit, macar, cu Germania.

Aflu de la tv ca scriitoarea Herta Muller (!??) a castigat premiul Nobel pentru literatura pentru anul in curs. "Romanca" Muller s-a nascut in Banat, Romania, in 1953 si, asa cum scrie pe site-ul Nobel.org "with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed".

O sa dau fuga sa caut o carte de-ai ei; aud ca scrie bine...

7 octombrie 2009

si ei vor respect!

Oameni buni, prieteni, cititori de bloguri si... bugetari! Vreau decat sa va anunt ca ce am vazut azi fotografiat de amicul Dudau poate decat sa ma bage in boala si sa ma intristeze cu privire la neamul romanesc, "care este". Mitingistii de la Sanitas de azi dimineata din Bucuresti au o mare problema "cu colegii lor de la Invatamant (si cu limba romana), ca altfel nu-mi explic cum naiba au ajuns sa scrie in halul asta?!



PS: Eu tot mai sper ca au scris la bascalie si ca nu sunt atat de praf...

ghici ce scrie aici...

Inspirat de ce a facut Google azi, am zis sa pastisez un pic... Asadar, ghici ce scrie aici...

Hint: Salvati imaginea asta, intrati pe site-ul asta si aflati ce scrie...

6 octombrie 2009

buna dimineata!

Dimineata, pe racoare, masinile se duc spre munca...


... iar pe Mishu-l apuca joaca


5 octombrie 2009

pfoooaa... pe asta nu o stiam!

Copii, nepoti si stranepoti: iata viitorul! (daca stati in sectorul 6)


Intre timp, noi, locuitorii sectorului 6 din 2009, fugim cu masina in jurul blocului de ridicatorii de autoturisme si de politie, in cautarea unui loc de parcare cat mai putin ilegal...

asteptand-o pe nicó

My "home workspace"...


... my monitor with-a-tail


... my monitor


... "orphan" picture (just for the beauty of it)

din ciclul "daca nu razi esti dus!"

baaaahhhhhhhhh!!!!!

Voi stiti cat e, IN MEDIE, un salariu de bugetar ???
715E! Adica 3.000 lei!

Pai daca un profesor are 7-8 milioane, cine are salariu de... 52 milioane?

UPDATE: S-ar parea ca cifra de 715E e cam gogonata. E de la Realitatea... :(

4 octombrie 2009

(nu chiar asa de) departe de bucuresti

Unde mai gasesti un loc linistit in care sa te joci cu doi catei cuminti sau sa culegi niste flori pur si simplu de pe strada ori stradute inguste cu case vechi, pline ochi de misterul trecutului? Nu in Bucuresti, puteti sa ma credeti pe cuvant...

De-asta eu si Nico ne-am gandit vineri pe la 12 sa plecam sa vizitam Campulung-ul (Muscel), orasul in care mi-am petrecut toate vacantele de vara, orasul bunicii si mamei mele. Am regasit burg-ul intr-o pasa buna: nu ploua (desi cerul era un pic acoperit, lucru normal pentru octombrie), lumea parea ca sta doar in casa, plus ca m-am dus in vizita - poate de-aia am si privit orasul cu alti ochi, ai turistului, desi stiam toate stradutele si cotloanele.

Ne-am intors vineri seara inapoi, dar marturisesc ca as mai fi stat si peste noapte; asta daca nu uitam sa luam si bani la noi ("n-ai luat bani???!!", "nu! nici tu??!", "nici eu...!!"), in drumul nostru spre "oaza de liniste". Asadar, daca v-ati saturat de zona Sinaia - Predeal pentru week-end-urile libere, dar nici in Bucuresti nu va vine sa stati, Campulungul (150 km - 100 pana la Pitesti si alti 50 de acolo inspre Brasov) poate fi o destinatie pentru voi (nu va speriati, nu e oras turistic, asa ca pretul unei camere la o pensiune nu sare de 100 lei/ noapte).

Petisa a fost mai iute de mana ca mine. Dovada...

PS: Era sa uit... NEAPARAT, daca ajungeti pe acolo, sa cumparati pateuri cu branza! Sunt cele mai bune pe care le-ati mancat vreodata!


Si poate niste cascaval afumat, din piata...




ecce homo

Vreti sa aflati cum e romanul la 20 de ani de la Revolutie? Luati de-aici de cititi... Nu va asteptati la linguseli, la mangaieri parintesti pe crestet ca si cum v-ar chema Goe; adevarul doare cel mai mult, iar unora le cade chiar bine: iti poate reda VAZUL!
Ce e un mic? Pentru orice om, e posibil să-şi cumpere unul de la un grataragiu din colţul străzii. Dar ei nu! Ideea e să te baţi cu toţi, să te împingi acolo, să-ţi dea unii mititelul gratis şi pe urmă să-l mănânci fericit şi cu hainele rupte în urma luptei
PS: Pentru mine, Rebengiuc este o revelatie... Unde a stat omul asta inchis, atata timp?

1 octombrie 2009

cri-cri-cri, toamna gri...

N-am mai scris nimic pe blog fiindca n-a mai fost nimic important de povestit. E momentul sa va spun ca azi, pentru prima oara in multi ani (daca nu in toata istoria mea de telespectator) am asistat la ceva pe care, in subconstient, speram sa-l vad odata: Realitatea TV a lansat o campanie menita sa trezeasca, in cei care au creierul mai putin afectat decat altii, demnitatea umana.

Noi vrem respect este poate cel mai util indemn pe care romanii trebuie sa-l auda, acum, cu 45 de zile inainte de alegeri. L-am vazut la televizor pe Victor Rebengiuc, un om caruia doar ii intuiam caracterul vertical, supunand clasa politica, principalul vinovat pentru dezastrul care se cheama Romania, la un tir nemilos cu gloante umplute cu adevar. Invitat in studio, Rebengiuc a spus ca timp de 20 de ani niciodata nu a simtit ca politicienii au facut ceva pentru el, ca respectul pe care-l ceri de la cel din fata ta izvoraste din respectul pe care-l ai pentru tine, ca romanii au ajuns foarte jos din punct de vedere moral si cultural, ca a venit momentul ca si NOI sa fim tratati cu respect, si asta nu doar in campania electorala.



Realitatea TV a facut o pagina web cu cateva marturii despre respect si cum este el perceput de cativa oameni care gandesc. Cititi-le. Sunt cuvinte mari despre sentimente la fel de mari...

Asa ca, azi si doar pentru proiectul asta, am si eu un cuvant pentru Realitatea TV: RESPECT!

PS: Nu sariti sa ma acuzati de infantilism precoce si manipulita in stadiu agravat. Eu cred ca oamenilor trebuie sa le spui, la tv, si lucruri aparent banale (stationati pe partea dreapta pe scara rulanta, traversati pe verde samd) sau, din contra, foarte serioase (nu va lasati calcati in picioare! cereri si oferiti respect!). Si chair daca e doar o campanie marsava menita sa mai aduca cativa telespectatori rataciti pe OTV si TVR1, va spun ca MESAJUL in sine este unul pe care nu m-as plictisi sa-l aud in fiecare zi, fiind de preferat imbecilizarii constante promovate de "media de canal" din Romania.