29 august 2009

emigrare humanum est

Va scriu in acorduri de cozi de seminte scuipate pe caldaram insotite de rasete isterice, pe la ora 11 noaptea, undeva in Giulesti. Eu sunt in casa mea, ei pe strada lor, vis-a-vis de balconul meu... In fundal, un chef cu manele...

In ultima vreme, un topic apare tot mai des pe bloguri, pe net, in discutii, in mintea mea: emigrarea. Nu, nu am renuntat la emigrare, chiar daca incerc sa-mi fac un rost aici. E normal sa fie asa, cred. Mi-am consumat putinele economii la renovarea casei, vreau sa pun si niste mobila in ea, sa fie frumoasa, sa pot veni de la serviciu si sa-mi intind picioarele pe canapeaua din sufragerie, sa-mi torn un pahar de bere rece si sa ma uit la tv...

Si totusi... emigrarea. Cel care a zgariat un pic coaja fenomenului se pare ca a fost Adrian Stanciu, un individ foarte bine vazut in meseria lui (ceva cu training, HR, PR si alte alea). Omul anunta pe blogul lui ca-si ia nevasta si fata si pleaca undeva la tara. In Franta... Acolo o sa stea la un mic conac, deci nu banii erau problema aici, nu? Anyway, azi am vazut un post in care-si motiveaza cumva decizia si, foarte lucid, se gandeste la posibilitatile de reusita / nereusita intr-o tara straina.
Nu de România fug, de fapt, ci de ceea ce a ajuns să scoată din mine. Nu sunt suficient de tare pentru a trăi în propria mea țară, pentru a face față apetitului ei de dezumanizare. Iar fata mea îi face față încă și mai puțin. Plecarea mea nu e un semn nici de curaj nici de spirit de aventură, așa cum au apreciat unii dintre cei care au comentat-o (deși le mulțumesc pentru aprecieri). E un abandon. Mi-am pierdut și speranța că voi apuca o altfel de țară și răbdarea de a trăi în ea și de a-i gusta frumusețile, spiritul și umorul, pierdute printre râuri înecate de PET-uri, șoferi agresivi și mitocănie generalizată.
Mihnea Maruta a scris si el despre anuntul de mutare in Franta al familiei Stanciu. Mai exista emigrare dupa 35 - 40 ani? Cititi, mai ales, comentariile...

Andix, la 2 ani de cand a scapat din RO, a pus si el un post despre conditia emigrantului care-a avut curaj sa faca pasul peste granita si incearca sa-si aline dorul. Cu manele, uneori...

Cum spuneam la inceput, oamenii pleaca; mai departe sau mai aproape, mai devreme sau mai tarziu, cu totii suntem datori cu o plecare... Nu mai e nimic rusinos sa te reintorci in tara (desi nu vad nici un motiv sa o faci), de cand suntem cetateni europeni. Aud ca si cei care au manelizat tara asta si au infectat-o cu prost gust si mitocanie s-au saturat si ei si au inceput sa dea volumul mai tare la manele prin Monte Carlo. Suntem, asadar, intr-o faza avansata de putrefactie sociala: ceva de genul, cu totii ne cacam pe scara blocului, dar doar unii dintre noi au curaj / le pute suficient de tare incat sa iasa din bloc, la aer...

28 august 2009

audiophile dream


(c) Bowers & Wilkins site

fatalitati

As incepe cu concluzia... adica m-am saturat! Suna atat de prozaic, lame cum am zice noi, generatia jumi-juma (la romgleza ma refer). De doua saptamani stau like a hobo, cu lucrurile indesate bine in saci de rafie (1 leu bucata de la Brico), dorm pe la prieteni - si iei inca in febra stersului de praf, pentru ca, am decis sa cheltuim banii pusi deoparte in vremurile bune in care salariul meu nu era redus dupa algoritmul companiei. Cum casa era asa cum am cumparat-o acum 2,5 ani (gresie care mai avea putin si pica pe noi la primul dus), fara gresie, nevaruita pe alocuri, cu parchet scartaitor si vechi.

Cand am zis "hai!" mi-am imaginat cam ce ma asteapta; si asa a fost, poate un pic mai bine: muncitori care fac cum stiu si ei mai bine (dar care nu prea iau pauze de gandire), bani aruncati ca la lautari, zgomot si multa, foarte multa, mizerie. Am fost totusi norocosi: nu ne-au luat 80 mil cat vroia primul "mester", am fost si la serviciu (deci nu ne-am stricat concediile), am dormit in pat curat si lucrarea este, in proportie de 75 - 80%, buna. E destul pentru orasul asta, credeti-ma...

Acum nu mai am bani decat de niste baterii... Dar nu mai am timp si putere sa ma duc sa le cumpar. Poate maine...

Update: Am cumparat din piata un mop de gresie / faianta. 20 lei. Cand a fost sa-l folosesc, poc, s-a rupt... :(

Cugentare offline

Cand ajungi sa ai numarul provider-ului de internet in agenda telefonului ai o mare problema...

19 august 2009

trufie si dezinformare

o intamplare cu talc

Eram in... aaaa... Rucar! Toata lumea cand aude de Rucar se gandeste la tronsonul Rucar - Bran si la cascavalul afumat. Nu? Eu asa fac...

Am zis noi sa mergem sa vedem frumusetile patriei, adica Rucarul - acum muuulte luni. Si nu ne-a placut prea tare pentru ca e un sat cat vreo 2 km de sosea, fara trotuar, fara iluminat stradal, dar cu pensiuni si o (1!) pizzerie. Cum ne plimbam noi printre case, ni s-a facut o sete de-aia de-ti vine sa bei apa din baltoaca. Am oprit la o pompa facuta de cineva la gardul casei, la care aveai acces si din exterior. In timp ce noi scoteam niste apa calda si statuta din ea, proprietara casei ne-a vazut... "Stati asa, nu beti din ea, ca va aduc eu apa..." Si ne-a adus doua pahare cu apa rece, de la frigider. Am multumit si am platit cu un zambet.

Atunci am realizat ca apa n-are pret, de fapt, si ca daca nu dai un pahar cu apa unui om (sau animal, for that matter) esti sortit traiului in grota...

Aici aveti poze din Rucar...

la brasov

De Sfanta Maria - si ziua de nastere a Nicoletei, zisa, pe numele ei si mai mic, Maria - am mers sa vedem Brasov-ul (initiativa i-a apartinut). Sambata dimineata, pe la 7.30 am plecat din Bucuresti, am trecut prin centura Ploiesti - vesnic in lucru!!! - apoi prin Sinaia (unde a plouat) si... Brasov! Am zis sa mergem direct in Poiana Brasov ca mai pe urma sa ne pierdem cateva ore prin oras. In Poiana plutea in aer un aer de prostie amestecata cu snobism: puteai plati parcarea doar pe zi (12 lei!!), dar daca te chinuiai putin gaseai si fara taxa, iar meniul, daca era la restaurantul Stana Turistica, ajungea usor la 60 - 70 lei (uuuu!!!). Natura, ca de obicei, frumoasa. In rest, D-zeu cu mila!

In Brasov, insa, ne-a placut foarte mult ce-am vazut: ne-am adus aminte de Viena (e acolo o strada care seamana cu centrul vechi... Mariahilfer Strasse, parca). Oamenii ceva mai linistiti decat la Bucuresti, o vreme frumoasa si racoroasa, muntii care se vad "de dupa casa". Dupa doua ore de invartatit prin centru, ne-am indreptat spre casa. De data asta am luat-o pe Cheia - Valenii de Munte. Un drum spectaculos...





Primaria Brasov


Vaaaii!!! Ce pizza mare!! Dar ce pret!!!



Cel mai fain sediu de banca!


O nunta...


Mi-a placut mult sloganul. Si orasul!







Parcare automata: 1,5 lei / ora


Stana Turistica: multe blana, preturi mari, portii... destul de mici


In poiana



Deasupra Brasovului


foto: Zalex si Nico

17 august 2009

de dat mai departe

Andix a postat pe blogul lui propriu si personal un filmulet care vrea sa spuna el "don't text and drive", o treaba care ia o oarece amploare (la noi de obicei se vorbeste la telefon, doar...). Dau si eu spre vizionare filmuletul, ca poate schimba ceva... Apropos, cine o fi bagat in mintea consumatorului ideea ca o masina mica e mai buna pentru o gagica (care culmea, conducea si-n afara orasului, adica cu viteza) decat una "normala"? (fara sa trecem in extrema numita SUV)

Gagica + masina mica + viteza mare + SMS = moarte sigura!

13 august 2009

under construction

Nu, nu blog-ul... casa! De cateva zile, dorm in pat strain, alerg intre Bricostore - casa - munca - casa - pat si arunc cu banii ca in lautari...


foto: Petisa

9 august 2009

cugetare pe luna plina

Ce-nseamna sa ai "o viata frumoasa"? In momentul asta, raspund asa: sa locuiesti intr-un casa frumoasa, sa mananci & bei ceva bun cu prietenii si sa te simti iubit...

5 august 2009

o pilda

Cateodata am senzatia ca traiesc intr-o alta lume... Adica, intr-o alta dimeniune a universului; atat de mult NU ma regasesc in lucruri pe care le vad la altii (de obicei la tot ce se intampla in occident). Unii au presedinti care nu-i numesc pe ziaristi "gaozari" ci le aduc tort de ziua lor. Pentru ca-i respecta, pentru ca realizeaza ajutorul lor, pentru ca sunt, cu totii, civilizati! Povestea detaliata la Anne-Marie Blejan.

4 august 2009

chestiunea cotidianul

De obicei nu comentez problemele pe care presa, scumpa si draga de presa, le are, mai ales in ultimele luni. Iata-ma-s ca acum o fac... Nu prea mai am cititori, asa ca e mai mult o insemnare in jurnal, o notita. Deci nu v-a deranja pe nimeni.

De vreo doua zile, problemele financiare ale mogulilor (si implicit ale salariatilor lor) au ajuns pe un nemeritat loc secund: o ghionoaie a presei romanesti, unul dintre cei pe seama carora se facea misto la greu in vremuri imemoriale (a se citi comuniste), a ajuns ca conduca un ziar "top quality", un cotidian care si asa e pe duca - spre online. Venirea lui Nistorescu la sefia Cotidianului s-a dovedit un cur nou de pupat pentru unii, o galusca prea mare de inghitit pentru altii. Si uite cum cenzura si abuzurile unui "facator de gazete" pot pune in umbra problema salariului pe care, cei mai multi, inca-l mai iau de la ziar.

Pentru mine, Cotidianul, ziarul ala pe care-l facea Mihnea Maruta acum un an - doi, este oale si ulcele. Nimic din spiritul acelor prime pagini nu am ragasit in numarul de azi, unul special de-a dreptul: o compilatie oribila din "procurorii Cotidianului", cica. O scriitura de Romania Mare, o atmosfera de inchizitie, ceva ce speram sa nu mai citesc prin ziare in 2009! Si uite-asa, inca un ziar "serios" s-a dus dracului.

Inchei cu un citat prin care Ion Ratiu, omul care a fondat Cotidianul, definea rolul si rostul gazetei in lumea romaneasca.

Este vorba de democratie si profesionalism in gazetarie. Cetateanul trebuie informat. Altfel nu-si poate exercita drepturile si indeplini indatoririle. Pentru aceasta, are nevoie de fapte.

Reporterul aduna aceste fapte si le expune. El ia un instantaneu, prezinta o problema. E clar, fotografia nu trebuie retusata. E clar, toate aspectele problemei, toate situatiile trebuie redate obiectiv. Dar atat. Concluziile sa le traga cititorul. Un gazetar incapabil sa faca acest lucru nu rezista in Occident. Isi pierde slujba.

Bineinteles, vom si comenta. Explicit. Vom prezenta opinia noastra, a celor avizati in problema examinata, precum si opinia dumneavoastra, a cititorilor. Insa vom avea grija sa evitam orice confuzie intre fapt si opinie. Astfel, zicem noi, vom servi democratia.

Iata ce ne propunem!

(citat scos la lumina de Gotiu)

UDATE: Maine, in EVZ, vom citi primul interviu al lui Nistorescu in care zice ce planuri are la Cotidianul. De urmarit, si pe net, asa... mai pe seara...

UPDATE2: Simona Tache a plecat si ea. Si totusi, cine mai ramane la Coti? Un comentariu care a ajuns sa fie hazliu, chiar si in vremurile astea... Nu vi s-a parut mereu ciudat sa vezi un reporter tv vorbind infocat despre ceva foarte grav ca vorba sa-i fie taiata de un calup de publicitate la... detergent, sa zicem?

pastila de dimineata

2 august 2009

copertile timpului

Am dat peste o colectie de coperti ale revistei Time. Mai jos o aveti pe cea de la primul numar (1929!). Link-ul cu mai multe coperti si ceva informatie, aici.

desenele din ziare

De ce cumpara lumea ziarele? Din cate vad pe strada, mare succes au ziarele "colorate", tipatoare, cu titlurile de-o schioapa, cu poze maaari... Hai ca v-ati prins... Cu toate astea, ziaristii se incapataneaza sa creada ca daca scriu 3 - 5.000 de semne (adica aproape doua pagini de ziar) lumea o sa pice pe spate; de fapt, nimeni nu o sa se aduce macar de citit daca nu articolul nu are un titlul interesant, o fotografie expresiva langa si o infografie care sa explice, in cativa pasi simpli, starea de fapt. Daca la primele doua stam asa-si-asa, la capitolul infografie de presa, dragii mei, stam foarte prost (rar vad "desene" cu informatii care sa fie deopotriva inspirate si utile). Poate ca site-ul asta demonstreaza cel mai bine de ce infografia ar trebui sa fie prezenta in orice fel de ziar...

Desene care te fac sa gandesti...

vorbe de duh

cugetare de week-end

La ce bun sa te duci la Opera daca treci pe rosu la semafor ca sa ajungi la ea ?