Ikke til å kjenne igjen
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
cum mi-a tunat masina furtuna
Amanunte cititi la Petisa ca eu nu ma simt in stare sa va spun cum copacul ADP-ului si-a smuls din putinele-i crengi una si pentru masina mea. Foarte dragut din partea lui, dar nu trebuia, serios...
Partea buna - pentru ca, nu-i asa?, la romani si orele astea cand iti vine sa vinzi tot si sa traiesti intr-o chilie au partile lor bune - este ca (ne)fericitul eveniment m-a sculat un pic de pe scaunul din fata monitorului si m-a plimbat, de la ora 7, prin lumea reala: pe la asigurator, la service, la leasing etc. Am vazut ca oamenii chiar exista, muncesc, respira, iti raspund (unii sunt chiar falsi, dar amabili...). Pentru o dimineata, n-am mai fost la curent cu ce a pus Exarhu pe blog, ce a mai scris pe Tweeter unu-altul si cum urmeaza sa impanez noul blog, Hazaar Biju (amanunte in curand!)
Sunt intr-o stare profunda de nefericire cronica din care nu stiu cum sa ies. Sugestii?
2 Comentarii