30 iunie 2009

this girl has rhythm!

despre muzica si cei care o canta

A trebuit sa moara ca sa-i ascult din nou muzica... Nu sunt un fan Michael - n-am fost niciodata fan-ul vreunui cantaret / vreunei formatii - dar nu pot spune ca schimbam canalul cand vedeam vreun videoclip de-al americanului care a facut o lume intreaga sa uite de Elvis, cel putin pentru o vreme...

Vineri dimineata l-am sunat pe Dan sa-mi dea un numar de telefon de pe net. M-a intrebat: "Ai auzit ce-a patit Michael Jackson?"... "Ha? Ce-a patit, a murit?" i-am zis eu in gluma... Mi-a raspuns afectat ca da, murise. MJ se omora, putin cate putin, de mult. Cred ca e omenesc sa ne omoram asa, lent, cu cate o tigara, un pahar de tarie, o injectie in vena, sa ne sodomizam corpul in fel si chip pentru capriciile noastre. Dupa ce-am auzit marea stire, am zis ceva de genul "MJ murise de mult!".

In seara aceleasi zile am fost cu Nico la concertul Duffy de pe plaja H2O din Mamaia. Intrarea a fost libera, lume destul de multa (totusi nu chiar 20.000 de oameni cum a anuntat Orange, organizatorul). Duffy a venit imbracata ca o pitipoanca (pantaloni roz si camasa prinsa cu nod), cu miscari de papusa Barbi, ca sa nu zic de autist... Ma rog... Am trecut peste aspect si am ascultat vocea. Vocea ca vocea, dar sa fi auzit versurile, instrumentistii veniti cu ea si spectacolul pe care l-au facut. Cu basii fluturandu-mi blugii, Duffy mi-a adus aminte de ce-mi plac britanicii atunci cand fac muzica. Pe la sfarsit, a cantat hitul ei, Mercy; pe la sfarsitul melodiei, aud un refren foarte cunoscut cantat la orga; apoi, aceleasi note, cantate la chitara bass, ca mai apoi toate astea sa fie acompaniate de vocea lui Duffy: canta Billie Jean... Aproape ca mi-au dat lacrimile si radeam de fericire; Michael Jackson poate ca a murit, dar muzica lui nu...

29 iunie 2009

anger management

In ultima vreme am fost foarte nervos - cu sau fara motiv, nu asta e problema. Traiesc o amestecatura penibila de viata pe FFW si REV, in acelasi timp; acum accelerez, acum las motorul la relanti... Am decis sa ma controlez, sau macar sa incerc. Mi-e teama ca am sa sfarsesc intr-un salon de spital in mijlocul naturii, daca n-am sa reusesc. Cum zicea si Nico de dimineata: "lumea are si asa problemele si nevrozele ei ca sa fie sensibila la ale tale...". Cat adevar!

LATER EDIT: Tocmai m-am rastit la o colega... Hmm... s-ar putea sa fie mai greu decat mi-am imaginat! Aveti o injectie, careva?

25 iunie 2009

sa ma pis pe ea de tara!

Deci BGS-ul face in Romania ce-ar trebui sa faca politia... Asa cred ei impreuna cu cei mai prosti dintre romani - probabil multi vad imaginile astea si zic, "bine le face dom'ne, 'rar ai naibii de golani". Imi povestea cineva ca in Canada - si probabil in toate tarile civilizate, nu ca a noastra - firmele de paza (gen BGS) nici nu se gandesc sa puna mana pe al de face ceva, dara-mi-te sa-l puna pe jos, sa-i dea cu piciorul in cap / coaste, sa-l lipseasca de libertate samd, pentru ca "au venit sa fure dom'ne!". Sa mori tu ?! Alooo... gorila cu BGS pe el: ai auzit de 112? Dar de politie ?! Aaaa... Politia nu face nimic si te-ai gandit sa faci tu, ca deh, daca tot ai casca si baston, de ce nu le folosesti, nu? Tara fara caini! Poate doar cu niste jigodii turbate, carora de mult le-au murit stapanii...

made me think

24 iunie 2009

filosofia slow food

Bildung ist Freiheit *

Nemtii o stiu cel mai bine! Sunt foarte in love cu satele sasesti de pe langa Sibiu - locuri practic parasite de nemtii din Romania de 15 - 20 ani (pffff..!!! voi n-ati fi plecat?). Vizita anuala, deja, a printului Charles of UK la Saschiz mi-a deschis apetitul pentru zona aia (bine, si un set de fotografii facute de Laurentiu Dinca in Terra Saxonis, plus fundatia Adept care a realizat o chestie minunata promovand Tarnava Mare si Tinutul Branului intr-un mod exceptional). Una peste alta, am inceput deja sa strang bani pentru o vizita, cat de curand, in zona (am fost la Sighisoara si la castelul medieval de la Biertan, dar cam in fuga...). Pana atunci ma uit la poze...

* Educatia inseamna libertate

la intalnirea mazdelor

Postul asta trebuia sa-l pun ieri seara, pe la 9.30, cand am ajuns acasa... Atunci alcoolul din cele trei beri pe care nu le-am baut ar fi scris pentru mine un text frumos. Subiectul? Marius m-a luat la intalnirea saptamanala a mazdistilor (ca sa vorbesc frumos...). Doua ore am vorbit cu oameni pe care-i vazusem pentru prima oara despre masini: Mazde, Seat-uri, Opelu-uri si alte alea; unii venisera sa se dea mari cu ce stiu, altii ca sa invete ceva si altii ca sa vorbeasca cu cineva. Mi-a placut foarte mult, mai ales ca am apucat sa ma dau si cu trei din masinile venite la intalnire.

Din prima, o Mazda 3 sport MPS, m-am dat jos cu un zambet de tampit pe fata: 240 CP (sper sa nu gresesc!!!), motor de peste 2 litri aspirat (aaahhhh... cum facea turbina cand lua aerul in nas!). Soferul masinii mi-a spus ca dupa ce-ti trecere cu demarajurile si dupa ce-ti dai seama ca daca te tii bine de volan si apesi pedala pana la 5 - 6.000 de turatii orice masina ti se pare o gluma proasta, nu mai e chiar o mirare... Masina a costat 24.000 E, deci nu e asa de scumpa. Nu?

Apoi am mers cu o Mazda 2, la care-am balosit mereu pentru design-ul exterior. Dupa ce ne-am intors, nu-mi mai doream sa-mi cumpar una... Un motor de 85 CP (rezonabil pentru cat de mica e masina) care nu te prea dadea pe spate. Proprietarul incerca sa suplineasca asta cu look-ul. Nice try, dude!


Ultima, dar nu cea din urma, o Mazda 3 mai veche, de la sfarsitul anilor '90: oldies, but goldies! O bestiuta cu motor de 2 litri, benzina. Tipul care m-a dus la metrou cu ea facea jaloane pe langa ceilalti soferi. Dupa 3.000 de ture, era spectacol! Design-ul, si el, foarte misto - aducea cu o alta mare japoneza - Subaru Impreza modelele mai vechi.



Cu Mazda asta in doua locuri nu m-am dat, doar am admirat-o. Tunata cu bun-gust, ce-i drept, dar nu prea practica. Doua locuri? C'mon!








Mi-a placut la Mazda, imi pare rau ca nu am ajuns niciodata si la Opel. Nu ca ar avea cineva de ce sa se dea o tura cu masina mea...

men (& women) of the hour(s)

Lelia Munteanu este editorialist la Gandul. Scrie foarte bine... De curand a publicat un text despre o "meserie inutila", pe care o cunoaste prea bine: cea de ziarist. Probabil inspirata de ultima nastrusnicie a presedintelui Basescu, care prefera o societate de tinichigii, mai degraba decat una de filosofi (oare de ce?!). Luati de cititi articolul, e prea bine scris... Daca lucrati la gazeta si nu va regasiti macar in proportie de 43,9% in cuvintele astea, n-ar strica sa va cautati alt job...
Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
UPDATE
: O intreaga colectie de articole bine scrise. De acelasi autor...

23 iunie 2009

cugetare de dimineata

Daca toti politicienii / oamenii de afaceri / functionarii la stat vorbesc mereu la Realitatea TV (si alte posturi), cand mai au timp sa-si faca si treaba?

22 iunie 2009

visam vise

Ala care baga-n-gura o lingurita de icre negre "de Manciuria" la jumatate de ora se gandeste ca ar evada un pic la Monaco, ca deh, s-a cam plictisit sa stea mereu la soare, cu umbreluta in pahar si cu doua-trei fete care se balacesc in piscina pe langa el.

Cel din Monaco isi zice in fiecare zi "Oare cum este sa faci baie in Dunare, la Viena sau sa te plimbi cu metroul Londonez, ca prea mi s-a luat de Ferarri-ul si Bentltey-ul din garaj".

Cel din Viena isi zice ca viata intr-o tara de mana a doua din Europa de Est (sa zicem Romania) ar fi o binecuvantare zilnica pentru el, occidentalul satul de reguli si atmostera septica din societatea in care s-a nascut.

Cel din Bucuresti isi zice "Doamne ce viata as mai duce daca as avea si eu putina liniste, daca as gasi un loc, la tara, printre munti si paduri, de unde sa privesc noaptea stelele cum stralucesc si sa aud cainii cum latra, iar dimineata sa miros verdele din jurul meu si sa uit de inghesuiala din metrou, ca si cand nu as fi cunoscut-o vreodata.

Cel de la tara
se gandeste doar la ce pune maine pe masa, daca ii ajung lemnele pentru iarna, daca o fi seceta si anul asta si daca pretul laptelui va ramane la fel de mic sau va creste cat sa-si scoata furajele. El nu vrea nici sa ajunga la Monaco, nici pe malul vienez al Dunarii si nici nu stie de ce icrele negre costa atat de mult. Iar la Bucuresti a fost si nu i-a placut...

21 iunie 2009

cugetarea de seara

In fotografii, Romania arata tare bine...

despre prioritati

Aveam o discutie pe tema asta, de curand. Ea, mare iubitoare de animale (pe bune!), imi zicea senina ca daca ar vedea un strain care sufera pe strada nu ar misca-o mai mult decat un animal amarat (ba din contra!). Bineinteles, totul pana la limita umanitatii... limita pe care unii o trec fara resentimente. Exarhu are un paragraf la care subscriu 100%.

Civilizaţia asta întoarsă cu fundul în sus a făcut să apară o specie de oameni care nu ar da un telefon la salvare dacă ar vedea un om zvârcolindu-se pe stradă, dar ar lăcrima la vederea unui căţeluş cu trei picioare şi cu părul creţ. Oamenii nu sunt nişte animale de calitate, asta e clar. Internetul este inundat de tipi care vor să salveze bestii drăgălaşe.

sau asta...

Cei care ies cu fiarele prin parc, vorbesc frumos despre ele şi urât despre oameni. Persoanele de faţă sunt clar peste media de bunătate, generozitate şi integritate mintală, din moment ce au adoptat un pekinez german rănit în confruntările din Irak sau o veveriţă traumatizată de despăduririle din Carpaţi până la pierderea identităţii sexuale.

20 iunie 2009

la bookfest, in ziua mea libera

Maine se inchide Bookfest. Desi nu sunt un fan al targurilor de carti (nu cred ca te duci sa cumperi carti doar pentru ca sunt la reducere sau pentru ca sunt "la gramada"), anul asta am fost nevoit de imprejurari sa stau vreo cateva ore pe acolo. Nu-mi pare rau, totusi, pentru ca am facut si cateva fotografii, asa, pentru ca cei care nu au putut ajunge sa-si dea seama de atmosfera: lume multa si nu neaparat buna (destule pitipoance la 60 de ani!), carti valoroase si nu prea, preturi mici dar nu neaparat chilipiruri (in afara cartilor din colectia Rao pentru copii pe care le-am luat cu 1 leu!), vedete pe de randuri, multe lansari, prilejuri nesecate de a arata ca citesti - care nu e chiar raul cel mai mare daca te gandesti ca ai putea sa te uiti la OTV sau sa dai din fund pe manele.


click pe foto pentru mai multe...

17 iunie 2009

ma dor falcile de ras!

Oooo, da! Undeva, in adancul sufletului, stiam asta... Stiam ca nu masinile ma atrag atat de mult la Top Gear, ci felul in care BBC stie sa faca o emisiune / documentar sau cum le-or mai spune. De asta mi-am dat seama inca si mai bine de-abia in seara asta, cand am aflat ca James May (sau captain Slow) face o emisiune cu un anume Oz (specialist in vinuri, se pare...). Drink to Britain are ceva din Top Gear si din BBC, for that matter: umorul de cea mai buna calitate, felul de a filma, culorile vii si "regia" fiecarui episod. Pe YouTube gasiti episoade sparte in bucati; ca sa va faceti o idee de umorul celor doi, iata o mostra (razi cu lacrimi chiar daca nu te prinzi ca e vorba de limba romana...)

15 iunie 2009

ultimele...

Last Day Dream [HD] from Chris Milk on Vimeo.

amintiri

Daca ar fi sa mergeti in strainatate si sa luati ceva de acolo, care sa va aduca minte de vremurile bune, din concediu, ce ar fi acel CEVA? Bine, in afara de hainute la sale, dulciuri si alte chestii pe care ati putea sa le cumparati si din Romania, dar considerati ca sunt prea scumpe. Eu ma gandeam ca, cu prima ocazie (Bulgaria si apoi Lisabona, adica...) o sa cumpar o revista sau un ziar local. Voi?

o miscare indrazneata

Intrucat se pare ca am dat peste un mester faiantar care nu vrea sa ne vindem neamul ca sa punem niste cermamica prin casa, am sa ma gandesc la CUM si CE sa fac prin casa. Pentru inceput, o idee venita din revista GoodHomes. Peretele bucatariei care nu va fi acoperit cu mobila este, de sus pana jos, plin cu vopsea crem (iac!); se va curata, se va reface tencuiala si apoi... ar merge un perete dat cu vopsea negra cu teflon (sau albastru inchis) care sa transforme intreaga suprafata intr-o tabla! Ce zici Nico, te bagi sa scrii meniul zilei pe el? Iar eu promit sa pun cate o maxima pe saptamana, pentru aducere-aminte...

11 iunie 2009

profesionistii

Zilele astea, eu si Nico suntem in cautari febrile... Cautam, adica, un mester - ce mester, un MAESTRU! - in ale pusului de gresie si faianta. Pretentii putine, casa mica, fara figuri, the usual stuff... Credeti ca gasim pe cineva care sa nu vrea sa ne beleasca de bani? Asss... Cu atatia meseriasi veniti prin casa noastra, mi-am adus aminte de o poveste cu talc spusa de taica-meu in copilarie, care mi-a "cimentat" notiunea de profesionist.

Asadar, un director avea nevoie de un contabil. A dat omu' sfoara in tara si, in ziua interviului, mai multi contabili au venit la usa companiei. Celui dintai care a intrat in birou, directorul i-a pus urmatoarea intrebare: "Cat fac 2 + 2?". Omul, un pic nedumerit de cat de usor e interviul a raspuns intr-un suflet: "4!". "Sigur?", a insistat directorul. "Sigur!" a raspuns contabilul. Angajatorul i-a multumit si i-a spus ca o sa-l sune. A venit al doilea contabil (si al treilea, si al patrulea samd...) care la fel s-au purtat la aflarea intrebarii - au raspuns siguri pe ei, intr-un glas, "4!". La un moment dat, s-a asezat in fata directorului cel care urma sa fie ales. Dupa ce a auzit intrebarea, si-a scos tacticos din buzunarul de la piept creionul si carnetelul, a adunat, a verificat si a dat acelasi raspuns ca cei de dinaintea lui. Directorul l-a felicitat si i-a zis sa se prezinte la serviciu ziua urmatoare...

10 iunie 2009

din ciclul "cat mai avem de trait"

Puteau foarte bine sa-i spuna Scarry Movie; i-au spus totusi Home si au filmat viata pe Pamant. Documentarul nu are ambitii ecologiste si evita sa-si dea cu parerea. Are doar niste facts & figures de pus pe tapet, cu o singura nota de subsol: lumea se duce dracului din cauza lui homo sapiens (ironic, nu-i asa?). Filmul ruleaza in cinematografele bucurestene zilele astea. Florin din Japonia mi-a dat link cu filmul - integral postat pe YouTube. Cum zic si in film, "it's all about sharing". Click pe foto pentru film...

azi am facut 30 de ani

N-am decat o singura urare sa-mi fac...

9 iunie 2009

nico are afacere!

Mereu am crezut ca cele mai tari afaceri sunt cele care pornesc din pasiune amestecata cu pricepere si putin marketing. Cerceii, unicat si atipici, sunt prea lungi si prea mari ca sa fie normali - cu toate astea, am vazut ca ochii domnitelor joaca de fiecare data cand Nico se afiseaza cu o noua pereche handmade. Hazaar Biju este brand-ul pe care incercam sa-l facem mare, lucru pentru care i-am facut si un blog unde vor fi postate noile modele de cercei si chestiile cele mai importante as it happens...



Trivia: Hazaar e un soi de anagrama a numelui nostru... Cautand pe net, am aflat ca in slang-ul indienilor din Anglia, hazaar inseamna "o chestie misto"!

am o fobie

8 iunie 2009

mai exista viata dupa... asta?

Bagati castile, dati pe HQ, volumul la 80% si...



Cine vrea sa citeasca mai multe despre proiectul Playing For Change are aici link, cine vrea sa comande DVD/CD-ul are aici link.

reality check

Dupa mai bine de 3 luni de dieta tv (adica atuci cand refuzi constant sa te uiti la televiziunile romanesti sau macar selectezi emisiuni care merita sau filmele bune), aseara m-a pus dracu' sa dau pe Realitatea sa vad cine/ce a castigat la alegerile euro-parlamentare.

In 15 minute am aflat ca EBA (imi vine mereu sa-i zic Eboda, nu stiu de ce...) a ocupat un loc in Parlamentul European (waaaasss????) si ca ii are colegi de banca pe Vadim + Becali (ma si intreb ce-o sa-l mai apuce crizele de ras isteric pe oier in fata conationalilor europeni, de la care nu o sa priceapa NI-MIC!).

Discursul lui Boc dupa aflarea rezultatelor (auzit la radio) a fost unul comunist, in care a repetat ca apucatul PDL si nu a uitat sa mentioneze ca Elena Basescu, de fapt, n-a plecat niciodata din partid, doar le-a dat teapa alegatorilor - ca si cum cineva si-ar fi imaginat ca ea singura a fost in stare sa obtina 3,4% din putinele voturi pe care le-au dat romanii.

Apropos de romani... Ce natie de babuini suntem! Cei care merg la vot o fac ca niste dobitoace - cu Elena Basescu si Vadim si Becali (cat de distrus sa fii sa crezi ca ASTIA or sa faca ceva bun pentru tine?); eu n-am mers la vot, explic pentru a nu stiu cata oara, pentru ca nu am pe cine sa votez! Si da, intre a vota un hot / prost / dobitoc / politician, adica si a nu ma duce la vot (adica a NU legitima un asemenea om!) aleg partea a doua... :)

7 iunie 2009

vulcanii noroiosi

Week-end-ul nostru a fost salvat de cumnati, a caror vizita nu o asteptam, dar de care ne-am bucurat pentru ca nu ne ma vazusem de mult. Cum masina noastra era (si inca mai e) in service, am decisa sa mergem sambata la plimbare: am ales Vulcanii Noroiosi (Buzau), mai mult ca sa stearga Nico din agenda locatia cu pricina...

Dupa un drum de cateva ore (si o pauza la McDonalds-ul din municipiu), am purces la cautarea vulcanilor. Pentru ca nu ne-am luat harta la noi, am intrebat cate o baba, din cand in cand, daca mergem bine si cat mai avem pana la noroiosi. O "tipa" la vreo 60 de ani ne-a zis ca mai avem, "asa, vreo 2 km" - apoi am dat de un indicator cu "14 km pana la VN" (!!!)... apoi, un nene care ne-a zis mai e cam 1 km - apoi am ocolit un pod si am mai vazut un semn - 8 km!!! Ce mai, ni s-a parut o eternitate pana am ajuns... Dar am ajuns!

La fata locului, un peisaj selenar, multe gropi (nu de-alea de asfaltat!), dar putine amintiri: cand am fost mic am mai fost acolo si-am ramas in minte cu mirosul de oua stricate (gazele bolborosite de vulcani); acum mirosea a primavara... nici urma de sulf...

Pozele mele (cu telefonul)....




... si ale Nicoletei (aproape)


concert din muzica de... brenciu!

La plimbarea de vineri seara am dat peste un concert de a carui existenta nu stiam... ceva cu "Ciao Italia" (probabil de ziua Italiei...). Horia Brenciu era master of ceremony si incalzea atmosfera - cativa indivizi rataciti prin piata George Enescu. Pe cine credeti ca am vazut, intr-o postura... inedita? Pe Mircea Radu - fotograful! "Din dragoste"-le avea un Leica M6 (sau M8?) si facea poze Ferarri-ului expus, lui Brenciu, celor de pe scena... ce mai, un adevarat fotoreporter; dar despre el povesteste mult mai frumos Petisa aici.

Ahh... ce bine e sa ai camera la telefon! :)



5 iunie 2009

mesaje subliminale

Aseara treceam pe langa niste postere care mi s-au parut ca vorbesc cu poporul roman, mai ales cu cei care s-au saturat de tara asta (daca-i pot spune asa...) si se gandesc sa-ti intinda aripile catre alte locuri... si mi-am zis... "ce pacat ca nu pot sa le fac o poza-doua. dar stai asa... eu am telefon cu camera!"




Telefonul l-am primit abia ieri si cred ca e cadou de ziua mea... Inca mai descopar una-alta la el.

4 iunie 2009

je pense que...

Din ciclul "Javrele si curvele in Madrid va ingroasa satrele / Noi romanii stam la rand sa umplem teatrele" (Parazitii), am aflat - pentru a cata oara? - ca suntem un popor paradoxal: in metroul vest-european lumea se tine de poseta cand aude cateva cuvinte in romaneste, in timp ce in amfiteatrele universitatilor din aceleasi orase (sau in alte medii competitionale) sa fii roman e echivalentul admiratiei.

Incerc sa-mi aduc aminte cum e limba franceza, asa ca incerc sa intru cat mai des in vorba cu ea. Asa am ajuns pe site-ul universitatii "Blaise Pascal" din Clermont-Ferrand. Incercand sa citesc ceva am dat peste sectiunea decernari de titluri Doctor Honoris Causa pentru cercetatori straini. Aveam un feeling ca printre cei trei nominalizati o sa fie... si un roman! Rodica Pop (de la universitatea Babes-Bolyai din Cluj) era prima pe lista...

Am imbatranit si-mi pare rau... ca am chiulit de la orele de franceza sau ca preferam sa-o luam in balon pe dna. profesoara (de-abia iesita din facultate) in loc sa invat ceva. Orice s-ar spune, acum toata lumea care n-a trait prin chilii sau bordeie stie englezeste cat sa ceara un pahar cu apa. Doar cu engleza nu poti spune ca stii limbi straine, droit?

3 iunie 2009

cum mi-a tunat masina furtuna



Amanunte cititi la Petisa ca eu nu ma simt in stare sa va spun cum copacul ADP-ului si-a smuls din putinele-i crengi una si pentru masina mea. Foarte dragut din partea lui, dar nu trebuia, serios...

Partea buna - pentru ca, nu-i asa?, la romani si orele astea cand iti vine sa vinzi tot si sa traiesti intr-o chilie au partile lor bune - este ca (ne)fericitul eveniment m-a sculat un pic de pe scaunul din fata monitorului si m-a plimbat, de la ora 7, prin lumea reala: pe la asigurator, la service, la leasing etc. Am vazut ca oamenii chiar exista, muncesc, respira, iti raspund (unii sunt chiar falsi, dar amabili...). Pentru o dimineata, n-am mai fost la curent cu ce a pus Exarhu pe blog, ce a mai scris pe Tweeter unu-altul si cum urmeaza sa impanez noul blog, Hazaar Biju (amanunte in curand!)

Sunt intr-o stare profunda de nefericire cronica din care nu stiu cum sa ies. Sugestii?

2 iunie 2009

msn live search se cheama... bing!

Andix a facut o recenzie a celui mai nou motor de cautare, fatat de Microsoft. Omul are un dinte pentru tot ce-a scos compania lui Gates (de-aia are si "blog made on a mac") si nu pot sa-l contrazici mai mult de 5 minute pe tema asta ca incepi singur sa-ti dai seama de niste faze... Oricum, mi-a adus aminte o intamplare celebra cu cel care acum conduce Microsoft-ul, Steve "Crazy" Ballmer. Voi i-ati da lu' asta bani pe mana? Hmmm....

1 iunie 2009

in my '90s

La amis95.blogspot.com scria, pana pe 20 mai a.c., o stra-bunica. Maria Amelia Lopez era cea mai batrana bloggerita din lume, la varsta la care cei mai multi stau in scanduri sub pamant sau de-abia se mai tin in simtiri...


Sa ne uram sanatate si viata lunga, doamnelor si domnilor bloggeri!

la carturesti, birjar...

Am mai scris despre libraria asta, dar ce sa-i faci, se stie ca la pomul bun omul se duce cu sacu'. Nu mai trecusem demult pe Magheru, sa ascult fado, sa ma uit pe titlurile cartilor (care acum sunt la reducere 9.9 lei), sa adulmec pungutele cu ceai de la Casa de Ceai, sa ma minunez de ce frumoase sunt canile (... si ce scumpe, e-adevarat!). Luand in mana o carticica de maxime latine am dat peste un sfat bun, pe care tin sa vi-l impartasesc...

"Constiinta face cat o mie de martori"