1 octombrie 2008

lecturi nocturne

Primul articol pe care-l citesc cand pun mana pe o revista Dilema Veche este cel al lui Lucian Mandruta, eseistul si nu cititorul de promter. Nici in seara asta nu a fost diferit... Mi-a ramas privirea pierduta cand am ajuns la randul scris cu albastru...
Carierista. Fata asta ar vinde-o pe mama ei, însă cu regret trebuie să recunoască în şedinţa de marketing că mama ei nu e în target. Dimineaţa ea trezeşte ceasul din somn, seara încuie uşa blocului cu singura cheie. Ajunge înaintea ta oriunde, însă niciodată acolo unde a visat în adolescenţă. Are o maşină de la companie pe care o iubeşte, pînă cînd va descoperi, la 40 de ani, că maşina nu poate să-i spună „mama“, din claxon. Ca să afle că e femeie, se uită în CV. Ca să afle unde e, se uită pe organigrama multinaţionalei. Ca să fie fericită, se uită pe sine, însă nu poate uita niciodată action plan-ul pentru lansarea de produs din toamna asta.
Aici aveti restul articolului care se incheie mult prea frumos, de-ti vine sa-ti zmulgi unghiile si sa te dai cu capul de toti peretii intimi:
Toţi ăştia sînt aici printre noi, şi ne ajută extrem de mult cînd hotărîm să plecăm naibii de aici. Totuşi, unii mai stăm, tot aşa cum lumea mai stă la zoo, deşi miroase urît şi maimuţa se strîmbă la tine. Ce ne ţine? Vă spun săptămîna viitoare.

Un comentariu:

oana spunea...

cat de adevarat si de trist! nu stiu daca ar putea cineva sa spuna lucrurile astea mai bine....