- Har klart å stå imot i Norge
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
sper sa ma credeti, ca nu glumesc...
Ieri, vineri, zi data de la D-zeu pentru tot functionarul roman sa plece mai repede acasa decat de obicei, m-am dus sa-mi schimb permisul de conducere care se intamplase sa expire de vreun an. Am platit la CEC 50 roni taxa pentru politia romana si m-am dus sa caut noul sediu atat de laudat de mass-media. Initial am crezut ca e cam prin spatele statiei de metrou Pipera (zic am crezut fiindca mi-a fost imposibil sa dau de ceva coordonate pe site-ul oficial). Nu era acolo. La noul sediu e fff usor de ajuns - daca ai mai fost acolo sau ti-a explicat cineva inainte. De la statia de metrou Aurel Vlaicu se merge inspre soseaua Pipera-Tunari, spre reprezentanta Porsche Bucuresti Nord.
Ajuns dupa vreo 75 minute de orbecaiala, numai ce vad sediu... frumos. Inauntru, era ceva lume la cozi, dar toti aveau numere in mana. Aha... zic... nu-i de mine aici... Reusesc sa ma ghidez dupa panouri si ajung undeva la etaj, la permise auto. Aici, surpriza: la cele 5 ghisee daca erau 2 persoane... hmmm... ok... "Saru' mana, vreau sa-mi schimb permisul...". Tanti imi ia actele, ma pune sa mai completez o cerere si sa stau la poza si sa semnez pe o chestie electronica (de atata plictiseala, tanti se comporta ca orice functionar normal din tara asta: se faca ca nu ma vede si vorbeste cu fetele discutii de genul ce am mai mancat / facut azi sau ieri...). In culmea mirarii mele legate de progresul tehnologic de care dispune statul, lovitura de gratie vine fix din gura functionaritei: "Veniti pe la 15.30 sa va luati permisul". Ma uit buimac la ceas: asta inseamna fix peste 2 ore. Imi vine sa o intreb daca "azi" dar zic sa nu ma fac de ras...
Dupa 2 ore de plimbare prin zona Aurel Vlaicu, vin sa-mi iau carnetul. Si mi-l iau... Deci se poate, nu?
Ajuns dupa vreo 75 minute de orbecaiala, numai ce vad sediu... frumos. Inauntru, era ceva lume la cozi, dar toti aveau numere in mana. Aha... zic... nu-i de mine aici... Reusesc sa ma ghidez dupa panouri si ajung undeva la etaj, la permise auto. Aici, surpriza: la cele 5 ghisee daca erau 2 persoane... hmmm... ok... "Saru' mana, vreau sa-mi schimb permisul...". Tanti imi ia actele, ma pune sa mai completez o cerere si sa stau la poza si sa semnez pe o chestie electronica (de atata plictiseala, tanti se comporta ca orice functionar normal din tara asta: se faca ca nu ma vede si vorbeste cu fetele discutii de genul ce am mai mancat / facut azi sau ieri...). In culmea mirarii mele legate de progresul tehnologic de care dispune statul, lovitura de gratie vine fix din gura functionaritei: "Veniti pe la 15.30 sa va luati permisul". Ma uit buimac la ceas: asta inseamna fix peste 2 ore. Imi vine sa o intreb daca "azi" dar zic sa nu ma fac de ras...
Dupa 2 ore de plimbare prin zona Aurel Vlaicu, vin sa-mi iau carnetul. Si mi-l iau... Deci se poate, nu?
0 Comentarii