Putins hemmelighet: Enorme tall
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
BIG BOYS DO CRY
Cand scriu randurile astea am inima-n gat... Stiti sentimentul ala, ciudat, care face ca "omuletul" sa infunde caile respiratorii? Asa.. ala... Melodia care are, invariabil, efectul asta asupra mea este "Vine o zi" (Holograf). Lacrimile imi inunda ochii, nu mai vad pe unde calc si detaliile din jurul meu se incetoseaza. E vorba de fiinta care a iesit din viata mea, in liniste, in urma cu cativa ani, predand stafeta iubirii Nicoletei... bunica mea. Inca mai astept sa o vad, in vacante... Acum nu mai am vacante, doar o bucata de piatra cu numele fericirii copilariei mele. Ar fi atat de multe de spus despre bunica Lorica, dar v(m)-as intrista prea tare.
"Vine o zi cand se va sfarsi
Nimeni va sti oare cand va fi"
0 Comentarii